Exact așa au curs emoțiile vineri, la Noduri și Semne: în rafale. Sau, mai degrabă, fiecare haiku citit de Daniela Lăcrămioara Capotă a fost o explozie de conținut peisagistic și portretistic laolaltă, iar expresia ”impresionante până la lacrimi” nu a mai fost doar o expresie. Cine a spus că o imagine face cât o mie de cuvinte ar fi trebuit să fie de față vineri seara, în holul Vieții Libere, să vadă o expoziție de cuvinte care au făcut cât o mie de imagini, de la atingerea ca de mătase a naturii sublime (”liniște în iaz - / doar ciocul unei berze / tulburând un nor”) până la devierea brutală spre o realitate străină (”ziua de Ignat - / nicio o urmă-n omăt spre / vechea tocilă”). Dar ce a surprins la autoarea care se bucură de recunoaștere internațională în cee ce privește haiku-ul au fost poeziile de mai mare întindere, ieșite din canoanele poeziei cu formă fixă, japoneză, dar nu și din sfera de influență a culturii din țara soarelui răsare, dovadă trimiterile directe din ”Vindecare” (”eu, eu doar mi-am așezat ordonat pensulele, culorile, penițele, tușul, poemele japoneze / ca pentru o ceremonie a ceaiului / și soarele a răsărit din nou pentru mine / din țara soarelui răsare”) și ”Vineri”: ”(…) apoi se gândește la poezia / pe care o va scrie / pe două pagini / din carnetul ce are pe copertă / o stampă japoneză…”. Deși nu la fel de concentrate, poeziile diferite de haiku au în ele ingredientele necesare artei de calitate: emoție și poveste.
”Toate poemele sunt ca o atingere a vântului pe piele, primăvara. Foarte multă delicatețe. Metaforele sunt bine dozate, iar unele ziceri sunt răvășitoare. În poemele mai lungi frazarea este esențializată. Foarte frumoase!” (Anca Șerban-Gaiu)
”Am găsit în fiecare haiku poezie. Unele dintre ele sunt chiar mișcătoare și reușesc dintr-o tușă să creeze atât imagine cât și emoție. O încurajez să scrie și poezii de mai mare întindere. Sinceritatea, imaginile și poveștile din ele sunt notabile” (Tudor Neacșu).
”Remarcabil felul în care a cioplit tensiune atât în poezie, cât și în haiku. Își modelează trăirile într-un mod năucitor. Toate poeziile sunt despre firesc, despre naturalețe. Mi-au plăcut până la durere” (Carmen Neacșu).
”Eu am și văzut imaginile. Sunt ca niște stampe. După fiecare haiku se poate face un desen. Mi-au plăcut foarte mult” (Ioan Gh. Tofan).
”Dacă, după o seară de cenaclu, rămâi cu ceva, e meritul textelor, iar textele din seara aceasta exprimă mai mult decât se poate observa la suprafață. În haiku se simte că ar fi avut mai multe de spus, iar în celelalte poezii se vede că are și de unde” (Laurențiu Pascal)
Astăzi, în holul VL, de la ora 17,00, citeşte Gabriel Gherbăluță.
