Valentina Becart, Simbol și metaforă, Ed. PIM, Iași, 2020 și Lucia Pătrașcu, Dansul cărților, Ed.PIM, Iași, 2018 și Zăbava cetitului, Ed. LUCAS, Brăila, 2019
Într-un mai mult decât interesant concept, sub titulatura „Simbol și metaforă (poezie și analiză literară)”, aproape fenomenologic, Valentina Becart propune cititorilor 27 de poeți contemporani, prin poeme ale acestora, dar și printr-o analiză critică a cîte unui volum sau a operei, cu câteva excepții, printre care și gălățenii noștri, Gabriel N. Gherbăluță, Gheorghe Gurău, Marilena Apostu (Amalia Rodian), cărora le sunt doar selectate poeme. Ceilalți trei scriitori, legați mai mult sau mai puțin de Galați, Elena Popa Repeziș, de pildă, având studii în orașul nostru, dar și activând aici, ca solistă de muzică populară, ani buni, Georgeta Oană Muscă și Sebastian Golomoz beneficiind și de cronici de întâmpinare la volumele „Depărtări și lacrimi...”, „Culorile trăirii”, respectiv „Buzen templul dimineții”.
În eseul introductiv, intitulat „granița dintre opera perfectă și imperfecțiunea gestului de a scrie”, se face un portret al unei cărți, cea în discuție, tușată de aripi de îngeri și de „insuportabila ușurătate a ființei”, textul fiind și meditație asupra artelor poetice, asupra raportului dintre empiric și estetică, asupra metaforei în general, realizându-se și (auto)portretul Poetului, Valentina Becart-Bișog auto-cuprinzându-se în cartea de 440 de pagini cu un grupaj de poeme mai mult decât interesant, între vers alb și formă fixă, primul poem fiind supus rigorilor prozodiei, atent la subiecte fierbinți: „Amor pe trepte... - Rumoare între specii, spectacol gratuit,/ Exaltă ochi păgâni – în farmecul grădinii./ Pe albe metereze suspină trandafirii/ Și-n umbră stă un înger, cu darul pregătit.// Amor pe trepte, atingeri între vis și judecată,/ Nebănuite semne apar printre morminte,/ E-o seară în derivă și demonul așteaptă,/ Și-n noaptea de nevroză, totul se dezminte.// Pe coridoare umbre, hazardu-i pregătit,/ Chiar zeul se ascunde, ușile se-nchid./ În vechile icoane și gându-i pângărit,/ Când travestiții zilei se-ntrec în joc perfid...” (p.399)
Așadar, un critic avizat, urcând din tranșeele creației către atacul critic la baionetă ori țintirea cu arma cu lunetă. Despre Sebastian Golomoz scrie, printre altele: „...aflat la vârsta promisiunilor, își deschide sufletul în fața cititorilor, ca o floare într-o dimineață senină. Lirismul său, de o mare delicatețe, poartă, deseori, amprenta legănărilor nostalgice ale valurilor. (...) Poetul ne face părtași la zbuciumul său poetic, lirismul izvorând din apele limpezi ale simbolurilor.”
În ultimă instanță este o carte de iubire pentru poeți, citatul din Nichita Stănescu de pe coperta a IV-a fiind exemplar, fiindcă tot ne apropiem și de Ziua Mondială a Poeziei: „Să-i iubim pe poeți. Să-i iubim pentru că ei există și pentru că noi existăm. Să iubim poeții pentru darul cuvântului, cu care sunt investiți. Un poet este tot timpul și oriunde, din simpla pricină că este.”
*
În cele două cărți de cronică literară „pură” ale brăilencei Lucia Pătrașcu (Valentina Becart este ieșeancă) sunt și mai mulți gălățeni sau chiar brăileni având legături cu Galațiul. Evident, sunt mulți brăileni și multe brăilence, dar practic sunt scriitori din întreaga țară, existând și din diasporă, precum Daniel Ioniță din Australia ori Daniela Gumann din Austria.
Atentă și la stilul autorilor, dar și la conținut, între estetica pură și componenta informațională, scrie cronică amicală, pozitivă (deși nu se sfiește să sublinieze: „dacă facem abstracție de toate stângăciile de exprimare și de erorile gramaticale prezente în această carte, caracteristică ce creează dubii critice”, despre alt scriitor și altă carte decât cele de mai jos)
Lucidă, atentă și la valorile universale, nu ridică „monumente”, dar schițează și portrete, oarecum în manieră călinesciană, precum este „acest” Vasile Mandric: „Un condeier harnic, făuritor de rime și vise împletite în broderia lor, care, ca un bun gospodar, începe a-și analiza cu acribie trecutul, a-l număra cu patimă, cu talent și, la urma urmei, cu aceeași iubire din prima clipă a întâlnirii sale cu poezia. Doar îi aparține tot! Și trecutul, și prezentul, și viitorul!” („Zăbava...”, p.128) Sau, în cazul stilului Violetei Ionescu, când este vorba de „Misterele Galațiului”: „Maniera elegantă prin care, într-un melanj de reportaj și literatură pură, cu un mare talent, scriitoarea brodează pe baza unei știri o adevărată întâmplare, este de-a dreptul cuceritoare și creionează adevărate portrete ale personajelor reale. Interesant este faptul că majoritatea povestirilor au un personaj feminin, care uneori nu apare în prim plan, dar în jurul căruia se construiește toată întâmplarea inspirată dintr-un miez de adevăr și garnisită cu informații prețioase despre orașul Galați și oamenii trăitori aici. (...) Într-o reușită transpunere literară autoarea se instalează confortabil în fotoliul din odaie și vizionează filmul unor vremuri trecute. Generoasă, îi invită și pe cititori în această lume aparent ireală, de poveste...” ( „Dansul...”, p.125)
La categoria portrete, se mai poate adăuga, precum în cazul poetului Gabriel Gherbăluță: „într-o viziune lirică specială, pornind de la eflorescența trăirilor proprii se implică cu nerv și pasiune în realitatea existențială.” (p.97), Valentina Balaban, portretul cărții împletindu-se cu cel al autoarei: „ca și formă stilistică a scrierii versurilor, poeta nu este, de fapt, subjugată de regulile prozodiei tradiționale, decât atunci când o face intenționat. Alminteri, poeta zburdă prin versificație în felul său, folosind o punctuație proprie, rime jucăușe așezate la mijlocul unui vers, nu la sfârșitul lui, asocieri neașteptate de cuvinte care uneori croiesc o hlamidă metaforică, iar alteori îmbracă doar o nuanță ciudată, neașteptată. Însă tocmai în acest mod se lasă descoperită originalitatea poeziei sale, care tinde să se adauge unui anumit grup de scriituri semnate de unii autori de astăzi (vezi Florina Zaharia, Iulian Grigoriu, Andrei Velea.)” (p.24)
Așadar, între „scrieri” și „scriituri”, între proză și poezie, între cronică literară și critică, Lucia Pătrașcu, așa cum bine este stabilit prin unul dintre titluri, dansează cu scriitorii și cărțile lor, ca la un bal special, dar le și sugerează ce le lipsește la frac, melon, costum, machiaj, prin șoapte bine plasate, confirmând de cele mai multe ori că intuiția feminină este infailibilă, chiar și în cronica de carte mascată în critică de întâmpinare la balul mascat care este astăzi, deseori, lumea literară.
Pentru deplina informare a cititorului acestui articol, spre deplinul său folos de posibil cercetător, în afara scriitorilor menționați, mai sunt prezenți cu diverse cărți, unii cu mai multe, următorii: Liliana Albu, Sibiana Mirela Antoche, George Apostoiu, Mioara Bahna, Lică Barbu, Lazăr Bobi, Eduard Claudiu Brăileanu, Angela Burtea, Jenică Chiriac, Mihai Chirsanov, Mihail Ciobotea, Codruț Constantinescu, Sorin Cotlarciuc, Petre Crăciun, Georgeta Damian, Ion Dichiseanu, Viorel Dinescu, Mihai Dinu, Ștefan Doroftei Doimăneanu, Alexandru Ene, Vasile Fluturel, Doina Focșa, Paula Gurău, Alexandru Hanganu, Maria Ieva, Aurica Istrate, Ionel Jecu, Catrinel Lenga, Vergil Matei, Nicolae Mărunțelu, Henry Luque Munoz, Ioan Munteanu, Gh. Andrei Neagu, Georgeta Oană-Muscă, Alexandru Nacu, Constantin Oancă, Ștefania Oproescu, Vasile Ponea, Petre Rău, Rodica Rodean, George Smarandache, Mircea N. Stoian, Paul Strepol, Fănica Tănase, Maria Tirenescu, Valentin Tudor, Mariora Vișan.
Precum se observă, un adevărat mini dicționar de scriitori, condeieri mai mult sau mai puțin cunoscuți, străduințele doamnei Lucia Pătrașcu meritând omagiul acestora și al istoriei culturale. Cum bine sublinia Gheorghe Andrei Neagu într-un articol din regretata revistă „Oglinda literară”: „Excelentă alcătuire a autoarei, care este conștientă că trebuie să lase în carnea timpului amprente spirituale ce i-au însoțit existența. (...) înnobilează aerul cetății la vreme de bejanie, în căutarea unei lumi mai bune și prin pana autorilor recenzați.”
