Elegie cu faţa la cer

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* (la mormântul lui Georgică Codreanu) *

Să nu i se pară că lor nu le pasă

şi toate cuvintele sale că per,

mortul se ţine trei zile în casă,

apoi se îngroapă cu faţa la cer.

Un viu în ogradă ciopleşte o cruce,

o cruce uşoară, cu braţe subţiri;

ciopleşte atent şi aminte-şi aduce

de mortul prezent, încuiat în priviri.

Copiii se joacă, privesc înainte,

spre zarea bătută de vânt şi de ploi,

se uită atent şi se roagă fierbinte

la cel mai de sus şi mai bun pentru noi.

Şi dacă se mişcă un ban pe icoană

şi-i lunecă mortului mâna-n sicriu,

e vreme de dus şi e timp de pomană

totdeauna devreme, niciodată târziu.

Căruţa se duce, căruţa se-ntoarce;

cineva toarnă lacrimi şi iarbă la boi -

fie-i lumină, odihnească-se-n pace! -

cineva se tot uită pe drum înapoi.

Să nu i se pară că lor nu le pasă

şi toate cuvintele sale că pier,

mortul se ţine trei zile în casă,

apoi se îngroapă cu faţa la cer.

Citit 540 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.