* Duminica Ortodoxiei - din anul Domnului 2010 - ne-a dat prilejul să reconsiderăm importanţa marii bogăţii cu care ne-a înzestrat Dumnezeu - Icoana Bizantină *
De regulă, în această zi, în Catedrala Eparhială a Dunării de Jos şi în toate bisericile, frumuseţea lui Dumnezeu străluminează fiecare colţ al firii.
Şi odată ce firea noastră omenească este aşezată în lumina harică, se umplu de lumină toate cele din jurul nostru, din locurile unde trăim, respirăm, iubim şi urâm, că din nefericire - mai facem şi aceasta.
Rugă, culoare şi Duh
Oameni şi icoane, icoane şi oameni am văzut la Duminica Ortodoxiei; rugăciune, culoare şi Duh; rugăciunea a transfigurat icoana din om, iar Icoana purtătoare şi dătătoare de har a avut darul de a înnoi sufletele celor care au participat la rugăciune...
Prin icoanele lor, copiii noştri, iconarii de la liceele de Artă din Galaţi şi Brăila, de la Palatul Copiilor din Galaţi şi cluburile copiilor din Tecuci şi Lieşti au deschis cerurile prin mii de ferestre. Braţele primitoare ale Mântuitorului, ale Maicii Sale şi ale Tuturor Sfinţilor au făcut punte între cer şi pământ.
„E o onoare şi o plăcere să faci icoană, ne-a spus Andreea Geru, elevă în clasa a VIII-a A la Liceul de Artă «Dimitrie Cuclin» din Galaţi. La expunerea de icoană bizantină din acest an am îndrăznit să redau chipul Maicii Domnului şi nu e deloc uşor”.
„Când faci desen e mult mai simplu, când pictezi icoana trebuie să te rogi la Dumnezeu şi la Prototip, la acel Sfânt pe care îl reprezinţi...”.
„Vin mereu la rugăciune la Catedrală, dar astăzi însoţesc convoiul de tineri în procesiune pentru că e o zi deosebită, ne-a mărturisit doamna Alexandra S., din Galaţi”.
„Nu avem în fiecare zi avem această ocazie, de a ne împărtăşi din frumuseţea netrecătore a icoanelor făurite de copii…”.
Punctul culminant al mărturisirii frumuseţii credinţei în şi prin Icoană l-a constituit întâlnirea de la Palatul Episcopal, reşedinţă eparhială ce găzduieşte Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi.
În capela Palatului Episcopal, Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos s-a rugat sub lumina blândă a Sfinţilor din Icoana noastră bizantină care - aparent a fost salvată din biserici vechi - dar care în realitate ne-a salvat prin istorie şi ne-a hrănit verticalitatea în Hristos.
Făcând trimiterea la învăţătura Bisericii Dreptmăritoare, Înalt Prea Sfinţitul Casian a făcut o asociere între om - chip al lui Dumnezeu - şi icoana; termenul icoană vine din grecescul „ikon” care înseamnă chip. Icoana - chipul văzut al lui Iisus şi vederea Celui nevăzut, negrăit şi tainic.
„Omul este icoana lui Dumnezeu şi împotriva acestei icoane se dă o luptă crâncenă, a spus Înalt Prea Sfinţitul Casian. Împotiva acestei icoane, prin secularizare se dă astăzi o luptă fără limite…”.
„Cine ţine în braţe un copil, ţine în braţe o icoană şi faţă de această icoană trebuie să ne îngrijim. Pe de altă parte, Icoana noastră bizantină, cea pe care o sărbătorim în Duminica Ortodoxiei, este fereastra prin care ne zâmbeşte Dumnezeu”.
Asemenea chipului uman, nici Icoana - ca frumuseţe veşnică a lui Dumnezeu, chip văzut al Celui nevăzut - nu trebuie neglijată, uitată, abandonată.
Ci trebuie purtată permanent în suflet. „Unii înfrumuseţează materia, fie că e lemn, fier, piatră, dar frumuseţea aceasta este doar una exterioară, a remarcat Înalt Prea Sfinţitul Casian. Aceşti copii, prin icoanele lor, ne invită să vedem o altfel de frumuseţea redată prin rugăciune, culoare şi duh…”.
70 de copii iconari din cei mai buni din judeţele Galaţi şi Brăila au primit în Duminica Ortodoxiei binecuvântare arhierească şi cerească prin mâna Înalt Prea Sfinţitului Casian.
Cărţi şi materiale pentru pictură şi frumoase cântări de slavă aduse - de la suflet şi pentru suflet - de Corala „Camerata Juventus”, pregătită de distinsa noastră profesoară Olga Nadoleanu.
Foto: Arhiva ADJ
