* (contemplare) *
În casă e zero, adică
e tot ce-a rămas de la tine;
mă uit pe fereastră cum trece
o viaţă cu zile puţine.
Aş sta şi aş plânge afară,
sub teiul cu flori para/fine;
afară sunt urmele tale,
dar nu este loc pentru mine.
M-aş duce departe de zero,
m-aş pierde aiurea, în zare,
aproape de unde începe
eternul nimic în mişcare.
Mă uit pe fereastră cum trece
mirarea… regretul meu ştie
mereu ce înseamnă departe
de urmele tale, Marie!