La începutul acestei săptămâni, în „Anul Crezului Ortodox şi al Autocefaliei BOR”, la Galaţi, din iniţiativa şi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos, a avut loc un simpozion închinat primului episcop al Dunării de Jos - Prea Sfinţitul Melchisedec Ştefănescu.
Manifestarea, organizată de Arhiepiscopia noastră în colaborare cu Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”, a fost deschisă de actualul Arhiereul al locului, Înalt Prea Sfinţitul Casian.
În prezenţa conf. univ. dr. Ivan Ivlampie, decanul Facultăţii de Istorie, Filozofie şi Teologie Galaţi, a părintelui conf. univ. dr. Ionel Ene, şeful Departamentului Teologie, a preoţilor-profesori ai amintitei instituţii de învăţământ superior, a fost restituită personalitatea Episcopului Melchisedec Ştefănescu.
S-a discutat despre omul, cărturarul, patriotul şi ierarhul diplomatul care a fost şi a rămas întru veşnicie Vrednicul de pomenire Melchisedec Ştefănescu.
Nu a fost trecută cu vederea nici activitatea Sfetnicului care a fost Vlădica Melchisedec în înrâurirea şi înfăptuirea Unirii de la 24 ianuarie 1859. „Episcopul Melchisedec fiind unul din Sfetnicii importanţi ai Domnului Unirii, Alexandru Ioan Cuza”, amintea Înalt Prea Sfinţitul Casian.
Precizare necesară
În contextul temei, arhiereul Dunării de Jos a făcut consideraţii importante, dar şi o precizare necesară legată de „primul episcop al Dunării de Jos, formulare inadecvată, deoarece însuşi episcopul Melchisedec Ştefănescu se considera urmaşul celor 22 de ierarhi ai Mitropoliei Proilaviei”.
În prezenţa tinerilor liceeni, a seminariştilor şi studenţilor, a fost subliniată personalitatea alesului teolog Melchisedec Ştefănescu, despre care astăzi gălăţenii îşi amintesc prin intermediul unei străzi ("Episcop Melchisedec Ştefănescu", fostă „Vultur”) şi al unei săli de cultură şi spiritualitate în cadrul Centrului Eparhial al Dunării de Jos, care-i poartă numele.
„Scrierile sale au fost principala sursă de documentare în jurnalistica lui Mihai Eminescu, în special atunci când se referea la spaţiul Moldovei de Sud şi la cel al Dunării de Jos, menţiona Înalt Prea Sfinţitul Casian. În toate aceste relatări, comentarii, Eminescu precizează că sursa constă în scrierile episcopului Melchidesec Ştefănescu”.
Personalitate marcantă, „Teologul cu o largă cultură, podoabă a Bisericii”, spune savantul şi istoricul Nicolae Iorga, alesul ierarh şi om de cultură, patriot şi diplomat arhiereu, a fost cel care a reorganizat Eparhia noastră, a Dunării de Jos, prin actul dat „din mila lui Dumnezeu şi din voinţă naţională” şi semnat de Domnul Unirii Alexandru Ioan Cuza, la 17 noiembrie 1864, anul reînfiinţării.
În acel moment, Vlădica era locţiitor al Episcopiei Huşilor şi la amintita dată vine cu aceeaşi funcţie pe scaunul eparhial de la Dunărea de Jos (cu sediu la Ismail, apoi la Galaţi), unde va fi titularizat oficial la 6 ianuarie 1865. Atunci, Dunărea de Jos avea în jurisdicţie judeţele Covurlui, actualul Galaţi, Brăila, Ismail şi Bolgrad.
La încheierea Războiului de Independenţă (1877) - prin Tratatul de Pace de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1878) - judeţele Tulcea şi Constanţa revin la trupul Ţării Mamă, moment din care cele două judeţe intră în componenţa Episcopiei Dunării de Jos. Eparhia pierde însă judeţele Bolgrad şi Ismail.
A urmat apoi în scaunul Episcopiei de Roman, ales în 22 februarie 1879 şi până în 16 mai 1892, când a trecut la cele veşnice, la Roman, astăzi odihnind în curtea acestei episcopii.
Deşi, în mai toate materialele, activitatea episcopului Melchisedec Ştefănescu este prezentată din perspectiva păstorului de suflete ca Episcop de Roman, se cuvine să facem o îndreptăţită îndreptare:
La Dunărea de Jos, Vlădica Melchisedec a păstorit 14 ani şi şase luni, la care adăugăm perioada cât a fost locotenent al Eparhiei Huşilor (între 15 ianuarie 1861 şi 17 noiembrie 1864), când a administrat şi judeţul Covurlui, Galaţii de astăzi, care era în jurisdicţia acestei eparhii. Perioada de păstorire la Roman este de 13 ani şi 3 luni.
Nu judecăm pe nimeni şi nu acuzăm pe cei care au expediat păstorirea la Dunărea de Jos a Vlădicăi Melchisedec Ştefănescu, care însumează 18 ani. Şi care adună cele mai frumoase fapte legate de moldovenii şi muntenii de la 1859, dobândirea Autocefaliei BOR, înfiinţarea unei autorităţi sinodale centrale în problemele duhovniceşti şi disciplinare ale BOR.
Tot în vremea păstoririi la Dunărea de Jos, marele cărturar şi patriot a devenit (în 1870) membru fondator şi membru al Academiei Române...
Acestea şi alte fapte mai puţin cunoscute le vom prezenta prin prisma profesorilor şi a preoţilor profesori de la Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie din cadrul Universităţii Dunărea de Jos, care s-au aplecat asupra activităţii episcopului Melchisedec Ştefănescu.
