Titlul, inspirat de comentariul lui Tudor Neacșu la poezia citită de Lena Chilari vinerea trecută, descrie cu fidelitate unul din aspectele principale ale versurilor tinerei și foarte interesantei poete. Tăioase și clare ca apele reci ca gheața ale unui Atlantic de Nord neiertător, versurile ei se conectează dureros la realitate, poeta asumându-și rolul de personaj tragic - "oedipă postmodernă the pale woman / cu găuri în palme ce nu pot plânge” (crăpând oglinda cu pumnul am observat). Revolta interioară, din aproape fiecare cuvânt, își pune amprenta pe tot și pe toate, de la relația cu societatea la povestea de dragoste - ”în mine e o coastă absentă ruginie falică / te uiți la mine dar privirea mea e un abis / care nu te mai privește înapoi” (îmi sugi sânul, ahile). Deși dau impresia, uneori, de proză poetică sau monolog scris pentru o piesă cu un singur personaj, versurile Lenei Chilari stârnesc ecouri susținute liric.
”O poezie foarte puternică, axată pe mesaj social, aproape lipsită de metafore. Limbajul rămâne în urmă. Versurile ei au un impact puternic emoțional, cum rar mi-a fost dat să aud. Mi-a adus aminte de faptul că poezia trebuie să fie vie” (Anca Șerban-Gaiu).
”Mi-am dat seama, ascultând, cât de dinamică este poezia. Evoluează foarte repede. Apreciez, dincolo de mesajul social foarte puternic, tehnica sa de scriere. O tehnică directă, ca un bisturiu manevrat fără anestezie. E un exemplu de poezie foarte bună și proaspătă” (Tudor Neacșu).
”Am apreciat vocea clară, limpede. Mi-au plăcut temele în care a tratat totul fără ocolișuri, fără perdele, fără măști” (Carmen Neacșu).
”Mi-aduce aminte de Petre Stanca, un poet care aducea o poezie a imediatului, dar Lena e mult mai viscerală. E un dialog cu experiența umană.” (Leonard Matei).
”Poezia sa trebuie citită cu voce tare, nu doar în gând. E o poezie a cotidianului, cu personaje. Mi-a amintit de poezia lui Leonard Ancuța. Aici se povestesc fapte, întâmplări. E o poezie vie, total despuiată de metafore, care surprinde” (Gabriel Gherbăluță).
”Poezia dânsei este foarte bine înfiptă în pământ. Am găsit aici și un feminism fundamental, departe de a fi ieftin și gălăgios. Lena Chilari se scrie așa cum este ea, neîmpodobită de metafore. Nu cred că este un truc. Totul e carne vie, adică totul e poezie” (Tatiana Nona Ciofu).
”Aș spune, parafrazând, că nici poezia nu crede în lacrimi. O felicit pentru versuri și pentru lectură deopotrivă. Nu ar trebui să existe o ruptură între social și ființa umană, iar poezia ei arată asta. ’Jos ipocrizia și schizofrenia!’, așa ar trebui traduse versurile sale” (Adi G. Secară).
Vineri, 5 martie, de la ora 19.00, pe pagina noastră de Facebook, citeşte Adi G. Secară.
