Să reușești, cu un text de o pagină, să convingi că ești un autor de calitate e performanța cu care se poate lăuda prozatoarea Cătălina Steriu. Microspațiul literar propus la ultima ședință a Cenaclului "Noduri și Semne" a fost analizat în toate frazele și propozițiile, fiecare minidescriere a fost atent urmărită, privirile s-au plimbat pe contururile personajelor, iar părerile membrilor au fost unanime, cum rar se întâmplă, și în materie de "da", și în materie de "ar mai trebui încercat".
Microschița "Atât de multe lumi posibile" dezvoltă într-o pagină (și șase rânduri) un întreg univers al unor adolescente care-și încep cariera de student cu ce are studenția mai apreciat: o petrecere. Mai exact, pregătirile pentru ea. Autoarea reușește ca în această pagină (și șase rânduri) să pună în lumină două personaje veridice, cu zbateri interioare antagonice (introvertit/ extrovertit). Creionează și o poveste de dragoste. Narațiunea e condusă cu mână sigură, personajele capătă repede autonomie, micile detalii presărate din loc în loc spun multe despre personalitatea lor. Doar că în toată această microcitadelă stilistică stă ascuns, în ultimele șase rânduri, un final ce pare mai degrabă grăbit decât potrivit.
Tudor Neacșu: "De la început am avut senzația că povestea este pe gustul meu. În primul rând, datorită întinderii textului, sunt un mare amator de proză ultrascurtă, abia aceasta mi se pare cu adevărat provocatoare, pentru că trebuie să concentrezi într-un spațiu minuscul mai multe idei. Felul în care ai început proza și ai dus-o până aproape de ultimul sfert m-a făcut să fi dorit o altă rezolvare. Era nevoie de o întindere, o consistență deva mai mare. Discuția este dacă povestea poate fi funcțională în actuala ei structură. Îm plac personajele, cel principal are substanță, le-ai pus și niște detalii interesante. Nu mă împac cu rezolvarea dată prozei, e nefuncțională, dar faptul că m-ai pus pe gânduri spune multe."
Carmen Neacșu: "Mi-a plăcut subtilitatea autoarei, modul cum gestionează personajele, unul introvertit, altul extrovertit, până și numele sunt atent alese, potrivite. Proza are zone sensibile, imagini frumoase și senzitive. Merita mai mult conflict pus în scenă. E o proză bună, dar ar putea fi și mai bună dacă la sfârșit s-ar trasa o cărare pe care să meargă cititorul."
Octavian Miclescu: "Am rămas cu o frustrare pentru finalul abrupt. Apare când textul e bine condus, personajele au căpătat deja o independență față de narator. Proza insuflă o gingășie extraordinară, consider că este un text școală pentru cenaclul nostru."
Vineri, 9 aprilie, de la ora 19,00, citește Stela Iorga. Detalii pe pagina Facebook a Cenaclului „Noduri şi Semne”.
