M-a întrebat, odată, un copil, de ce "țipă versurile" soliștii de muzică rock. I-am spus că vor să trezească lumea. Un adevăr șoptit nu ajunge departe. Anca Șerban-Gaiu și-a strâns din străfunduri de conștiință și istorie post-decembristă toată forța poetică și a țipat peste noi versuri de o sinceritate destabilizatoare. Dublate de imagini inedite, versurile din amplul poem "Țara mea" ne arată o Ancă așa cum o știm, talentată și spontană, dar mai revoltată, mai deznădăjduită și mai suferindă pentru țara ei, unica. Inserțiile de proză vin să completeze această radiografie a românismului de după 1989.
"Sunt două chei: una de revoltă și blazare și alta de implicare emoțională. Este un text manifest, scris cu o naturalețe care, uneori, riscă să forțeze niște locuri comune. Se simte implicarea emoțional-afectivă" (Iulian Grigoriu).
"Un tur de forță ambițios între cotidianul dramatic, aproape tragic, și un timp general. E o poezie patriotică până la sânge. M-a dus cu gândul și la Hiroshima lui Jebeleanu" (Ion Avram).
"Ne-a demonstrat că și realitatea poate deveni artă. Poezia și proza curg firesc în construcția acestui poem - rezultatul unei realități ce durează de peste 30 de ani. Felicitări!" (Gabriel Gherbăluță).
"Un poem cu multă conștiință patriotică. Dramatic, real, reprezentativ, interesant și de luat aminte" (Marilena Apostu).
"A făcut un tablou suprarealist al României post-decembriste. Mi-a plăcut!" (Ioan Gh. Tofan).
"Mi se pare periculos să considerăm aceste versuri ca fiind pline de patriotism. Dar ceea ce a făcut Anca este poezie" (Ecaterina Păun).
"Are portrete și finaluri foarte reușite. Poate că inserțiile media ar trebui limitate. Văd aici implicare civică. Sunt versuri care mi-au plăcut foarte mult" (Stela Iorga).
"Îmi place toată structura. Este atrocitatea realului. Sunt și momente în care limbajul neactualizat umbrește demersul liric. În rest, se simte cum îi bate inima. O felicit!" (Leonard Matei).
"E o realitate sinistră, în care episoadele vin năvalnic, unul după altul. Nu ai timp să te plictisești. Un om cu darul scrierii; sufletul autoarei este viu, reacționează" (Veronica Păpușă).
"Acesta este un manifest! Grupajul trebuie scrijelit adânc în asfaltul din Piața Victoriei, Piața Universității. Să urle literele din cuvinte, să se tânguie, să sângereze până rămân înțepenite" (Nona Tatiana Ciofu).
Vineri, 17 septembrie 2021, de la ora 18.30, la "Paris Cafe", citeşte Gabriel Gherbăluță.
