Mioara Ardieleanu ne-a citit, la cea mai recentă şedinţă a Cenaclului "Noduri şi Semne", dintr-un volum proiectat intitulat "Pagini de jurnal", două proze scurte - "Prietenul meu, păianjenul maestru" și "Urzeala tronurilor sau (și) Sensul lucrurilor", despre care s-a discutat apreciativ și la obiect, acestea fiind încadrate la genul eseu și cel reportericesc, punctate pe alocuri cu pasaje lirice și meditativ-filozofice.
"Omul care sunt, o dâră de praf de stele prinsă-n pânza prietenului meu, păianjenul.
Ce dărâmam poate fără intenție, din instinct, el înălța ca și Meșterul Manole și se ruga la Divinul Creator să-i dea putere și iertare. Sacrificiul creației sale i s-a devoalat într-un vis în care singura soluție era jertfa supremă. Zidirea primei femei care va veni către ansamblul său. Oare cine i-a căzut pradă prietenului meu?
Ne făceam așa de lucru în timpul iluzoriu, dar schimbător în esență.
Ipotetic, provizorie este lumea noastră pe pământ și ne-o alcătuim cum credem de cuviință sau avem măcar iluzia că așa este. Dar sunt atâtea lucruri și fapte inexplicabile, atâtea coincidențe. Un lucru e cert însă, prietenul meu continua imperturbabil să-și țeasă urzeala, nu a tronurilor, ci a conștiinței sale de făptură divină.
Se considera învingător. Nici gâlceava lui Socrate nu l-ar necăji sau perturba din iuțeala cu care face pânza fără greș. Oare de ce se grăbește? Timpul să fie de vină? Se spune că majoritatea păianjenilor din România trăiesc 1-2 ani. Eu deja am trecut mult de 60 de ani." ("Prietenul meu, păianjenul maestru" - fragment)
”Proza "Prietenul meu, păianjenul maestru" este remarcabilă, în primul rând prin imaginile poetice de toamnă și cele ale păianjenului ancorat, parcă, de cer etc. A doua lucrare, "Urzeala tronurilor sau (și) Sensul lucrurilor" pare un articol jurnalistic bine realizat - cu inserții lirice, foarte potrivit pentru o revistă de acest gen.” (Gabriel Gherbăluță)
”Tema centrală a primei proze este dualitatea fragilității și perseverența creatoare. Figura păianjenului este transformată în condiția artistului, iar referințele culturale multiple creează un cadru bogat. Tonul este contemplativ, cu meditații filozofice. Cel de-al doilea text continuă aceeași reflexie poetică, însă introduce un nivel suplimentar și ne transpune către jurnalistică. Simbolistica religioasă și ritualică, cu referințele la tradiția evreiască, asocierea pierderii cu un act sacru de rupere a identității conferă textului o profunzime antropologică.” (Victor Dragomir)
”Primul text este foarte complex, foarte încărcat, asemenea unui monolog interior. Elemente precum cântece în limba franceză, Psalmii, istoria, anumite gânduri condimentează eseul din toate punctele de vedere. De asemenea, pe lângă prietenia dintre ființa necuvântătoare și ființa umană, mi-a plăcut cum este descrisă condiția omului în text: "Omul este o undă în fluxul de date al Universului sau o dâră de praf de stele". "Urzeala tronurilor sau (și) Sensul lucrurilor" este o reflecție profundă despre puterea cuvintelor, suferință, dor și sensul existenței. Se îmbină teme spirituale și culturale, de la simbolul rupturii din tradiția evreiască până la dorul românesc transpus în piatră la Muzeul din Sângeru. Prin referințe la credință, artă și iubire, textul sugerează că omul caută mereu vindecarea și legătura cu divinul. Cuvântul și creația devin mijloace prin care sufletul învinge timpul și suferința.” (Marina Gherghef)
”Prima lucrare se vrea un eseu, dar este, mai degrabă, un monolog interior punctat cu pasaje lirice; a doua proză are trei părți: prima - eseistică, a doua - jurnalistică și a treia - poematică prin metaforele care mi se par foarte reușite.” (Ecaterina Păun)
”Primul text este mai realizat din toate punctele de vedere: ideatică, expresivitate a limbajului, stilistică, mesaj. Mi s-a părut foarte reușit melanjul dintre partea meditativă și cea lirică. Textul atrage cititorul și prin propunerea ideatică, una din ideile subliniate fiind aceea că toate ființele sunt creația lui Dumnezeu, faptul că între aceste ființe există o legătură uneori invizibilă, dar indestructibilă. În cel de-al doilea text nu există firul roșu care să lege toate fragmentele într-un tot unitar.” (Anca Șerban Gaiu)
Vineri, 7 noiembrie, de la ora 18,00, la sediul "Viaţa liberă", citește Marina Gherghef.
