Salonul Cultural "Armonii de Toamnă" al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP) din Galaţi a organizat recent expoziţia "Autori gălăţeni şi cărţile lor", ediţia a II-a, unde 133 de scriitori locali au expus 315 cărţi, proiectul derulându-se sub bagheta consecventă şi competentă a scriitorului Ghiţă Nazare.
În acest decor adecvat, marţi, 28 septembrie, trei autori publicaţi de Editura Neuma şi-au lansat cărţile de poezie, bucurându-se de o asistenţă de excepţie şi de dizertaţii pe măsură.
"Portul de la Dunăre a fost mereu un centru de formare şi un loc de pornire pentru poeţi, iar azi produce, probabil, mai multă poezie decât oţel. Dacă nouăzecişti marcanţi precum Mihail Gălăţanu, Cristian Pavel, Petre Barbu, Adina Dabija s-au depărtat de fieful regretatului Corneliu Antoniu şi al tinerei lidere de azi, Florina Zaharia, el păstrează, din fericire, alte talente. Salut, în numele editurii Neuma, dar mai cu seamă în numele poeziei, lansarea a trei volume de excepţie, care cred că vor lăsa o urmă în literatura noastră. Autorii lor, Raluca Faraon, Marilena Apostu şi Gabriel Gherbăluţă, care au ajuns demult la maturitatea care să le permită o abordare dezinhibată şi profesionistă a propriei literaturi, se pot privi cu luciditate şi îşi pot premedita în modul cel mai eficient acţiunea textuală", ne-a transmis cunoscutul scriitor Horia Gârbea.
El a mai afirmat că Marilena Apostu publică destul de rar volume de versuri, dar fiecare dintre ele este original şi convingător. Cartea "Oraşul cu femei triste" este relevantă în sensul afirmaţiei de mai sus. Poezia ei este sobră şi voit distantă pentru a masca tandreţea ce o invadează freatic. Poemele poartă aparent masca resemnării. În realitate, au un freamăt de curiozitate şi nerăbdare. Sintagmele sunt, adesea, surprinzătoare.
Dan Plăeşu a observat că avalanşa de figuri de stil oferă scrisului Marilenei Apostu o culoare deosebită. Cititorul priveşte parcă un imens tablou compus din zeci şi zeci de nuanţe, fiecare poem fiind o tuşă, parte din feeria întregului.
Interesantă este menţiunea scriitorului Theodor Parapiru care arată că Marilena Apostu şi-a alcătuit un univers în care singurătatea şi tristeţea sunt apăsătoare şi că în tot ce scrie se referă la propria fiinţă.
Raluca Faraon, în volumul "Alchimia memoriei", abordează poezia prin prisma propriei reflecţii asupra literaturii, convertită în texte hermeneutice precise. (…) "Textul ei cuprinde mai degrabă profunzimi psihologice care se pot aproxima în cuvinte, decât imagini. Poeta nu se adresează explicit vederii ci, eventual, converteşte cadrele vizuale într-o construcţie conceptuală, le teoretizează. Faptul că ea combină fără complexe, dar cu responsabilitate, ingrediente destul de diverse în fiertura din ceaunul alchimic al memoriei, o face demnă de atenţie. (…) O poezie elegantă, uşor ironică, mai degrabă distantă, ne oferă pe fundal un zâmbet complice, dar şi o înfiorare." (Horia Gârbea)
Criticul a.g. secară a ţinut să sublinieze: ”Una dintre direcţii, la Raluca Faraon, ar fi existenţa unui sincronism estetic religios: zeii sunt mai pregnanţi. Antropologic vorbind, începe, cumva, de la Adam şi Eva”.
Despre poetul Gabriel Gherbăluţă, care şi-a lansat volumul de sonete "Anatomia cuvântului" - în care parcă pândeşte umbra lui Shakespeare, Horia Gârbea subliniază faptul că acesta nu ezită să mizeze pe o formă fixă care a incitat poeţi din toate epocile şi a rămas ofertantă până în zilele noastre: sonetul. El adună durerea genetică a lumii, nu surdă, nici totdeauna amară, "pe o singură vioară" cu patru strune: două catrene şi două terţine. Sau trei catrene şi un distih. Meşter al prozodiei, el o face să intre firesc în tiparul gândurilor sale şi nu invers.
Referindu-se la volumul de sonete, scriitorul Theodor Parapiru remarcă prospeţimea, curajul, dar şi un soi de "neruşinare" a gândirii poetului, precum şi introducerea conceptului de poez - o ipostază masculină a poeziei. Gabriel Gherbăluţă distilează sensurile pentru a pune în evidenţă o gândire superioară, sonetul fiind o formă de rafinament poetic excepţional, o poezie aristocratică a oamenilor profund culturali.
Nu închidem reportajul fără a-l readuce la rampă pe Horia Gârbea: "Cei trei poeţi excelenţi, aşa cum sunt toţi autorii Neuma, au venit în faţa publicului cu elan, fără a cere indulgenţă, ci doar atenţia pe care o merită din plin. Trei, Doamne! Şi, indiscutabil, toţi trei!"
