* Virgil Tănase, din nou acasă * Pianul şi locomotiva *
Deşi nu face mare caz de exilul său pentru a-şi face reclamă, gălăţeanul Virgil Tănase, născut în 1945, dramaturg, prozator, eseist de limbă franceză pentru că un autor se tipăreşte mai greu în ţara de baştină, spunea ieri, la Biblioteca „V.A. Urechea”, ale cărei colecţii speciale le-a vizitat, că între a scrie în limba română, cea în care se simte acasă, şi în cea franceză, este o diferenţă uriaşă, ca între a cânta la pian şi a conduce o locomotivă.
A debutat în Franţa în 1976 cu „Portrait d`homme à la faux dans un paysage marin”, la editura Flammarion.
Scriitorul exilat în anii ’70 ai regimului comunist mi-a mărturisit, în cadrul unui interviu, că exilat a fost atunci când a trebuit să plece din Galaţi spre Bucureşti – restul nu se mai pune!
După ce i s-au interzis romane şi un spectacol pe care l-a regizat, gălăţeanul a avut de ales între a lua paşaportul şi a intra în puşcărie, a spus ieri, bun povestitor, oaspetele bibliotecii.
„Ce şansă!”, a exclamat cineva din publicul adunat în Sala „Eminescu” a Bibliotecii, unde scriitorul de la Europa Liberă, fostul director al Centrului Cultural de la Paris, unde a încercat să refacă imaginea ţării, s-a întâlnit cu cititori şi scriitori gălăţeni.
De unde se vede că şi dictatura poate face bine, în concepţia multora, atunci când nu te omoară de tot. De altfel, gălăţeanul a fost şi… asasinat, dar numai oficial, câteva luni apărând în presă drept răpit, atunci când trebuia să fie asasinat de către agentul de Securitate Haiduc.
Agentul s-a „defectat” însă, iar scriitorul a stat o vreme ascuns, cu complicitatea preşedintelui Mitterand. După Revoluţie, în `90, avea să-l reîntâlnească pe fostul asasin la Intercontinental Bucureşti, unde scriitorul se uita după o masă.
„El e Virgil Tănase, pe care trebuia să-l omor! Dă-i domnule o masă, ce dracu`!”, a cerut fostul asasin, mort între timp de moarte bună…
