* (pastel de lapidat) *
Trebuie să recunosc odată şi odată
cât de crudă este iubirea şi care-i
misterul că nu mi-a plăcut nicicând
tristeţea şi moartea căprioarei.
Trebuie să recunosc măcar o dată
vinovăţia mamei că m-a născut
să râd şi să plâng şi să văd
sfârşitul căprioarei aiurea şi crud.
Trebuie să recunosc fără oprire,
măcar în al doisprezecelea ceas,
că am rămas la capătul căprioarei,
la capătul celălalt am rămas.
Trebuie să recunosc fără teamă
că voi fi înjurat, scuipat şi lapidat:
lăsaţi căprioara să vină la mine,
tocmai la începutul capătului celălalt!
