Corina Dașoveanu a fost, vinerea trecută, omul-spectacol, recitând surprinzător pentru cei ce nu-i cunoșteau talentul actoricesc. Iar audiența a fost de acord că a avut și ce recita.
Grupajul de poezii cu care a venit la cenaclul nostru a fost unul de atmosferă. O atmosferă construită impecabil, care își transportă cititorul în timpurile și lumile născute din metafore uimitoare prin claritatea lor - ”de așa noapte / își deschid lupii urletul la piept, / sălbăticia le urcă, / dintr-un salt, / pe lună. / când se iubesc lupii, / sfâșie iarna / și / ninge cu sânge / până la răsărit”. Iar atunci când nu recurge la metaforă, compensează prin forța remarcabilă cu care pictează tablouri din care detaliile ating iubitorul de poezie la nivelul simțurilor olfactiv, vizual și auditiv - ”îmi plac pianele din baruri / și neapărat țigara / din colțul gurii unei bucăți de jazz leneș, / într-un New York ușor învechit. / îmi place aerul acela adânc / dintre melodii și pahare (...)”.
”Poeziile ei sunt metaforice. O definiție a acestui gen de poezie ar include și numele Corinei Dașoveanu. Simt influențe din Marin Sorescu. Ultimul monolog arată cum se poate transforma arta poetică în poezie și invers. O felicit!” (Gabriel Gherbăluță)
”Nu știu unde are loc atâta frumusețe! Multe metafore puternice și surprinzătoare. Parcă te dă cu capul de toți pereții sinelui. Nu-mi găsesc cuvintele pentru a descrie sentimentele pe care mi le-a transmis” (Carmen Neacșu).
”Recită într-un fel special, iar poezia ei este directă, dar cu un substrat care te face să vrei să o citești încă o dată” (Iosif Roca).
”Nu pot comenta prea mult pentru că a comenta niște poezii atât de bune ar însemna să te preamărești pe tine. Textele au o frumusețe deosebită pentru că au atâta suflet în ele! Am asistat la o seară deosebită” (Stela Iorga).
”Mi-au plăcut multe dintre versuri, dar am găsit și câteva metafore forțate, care parcă nu se potrivesc, iar altele par prea la îndemână. Mi-a plăcut foarte mult poemul care descrie o scenă din New York. Conținutul pare să joace și el o piesă de teatru” (Cristina Nedu).
”Îmi place aerul acela adânc / dintre melodii și pahare” spune Corina, şi parcă îl aud pe Tom Waits în fundal dezmierdând o piesă de dragoste în timp ce mă gândesc la fântânarul cel ,,mereu cu cămaşa curată / deschisă până-n inimă,” şi parcă simt răcoarea ,,apelor limpezi ca ochii de înger ” din fântâna de la via bunilor... ca un ,,efect al fluturelui,” îmi zic citind într-o seara de vineri, ce a lăsat în urmă un ,,joi / cu un gram mai cuminte” Frumos tare...” (Daniela Capotă).
