Pe 29 iunie, Bisericile de Răsărit şi de Apus îi prăznuiesc pe Sfinţii Apostolii Petru şi Pavel. Petru a fost întâi Simon (Chefa, în ebraică) era simplu pescar din Betsaida şi a fost chemat de Mântuitor să devină „pescar de oameni”, pe când pescuia pe malul Lacului Ghenizaret.
Sfântul Apostol Pavel, mai întâi s-a numit Saul, şi provenea dintre cărturarii farisei din Ierusalimul Vechiului Testament. Nu L-a cunoscut direct pe Mântuitorul, însă dragostea lui de Dumnezeu l-a făcut să ne lase un ales model de viaţă creştină, el mărturisind: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”.
Apostolul Petru
Despre chemarea Sfântului Apostol Petru ştim mai întâi din Noul Testament, Evanghelistul Matei fiind cel care ne înştiinţează despre întâlnirea lui Simon din Betsaida, fratele Apostolului Andrei - „Cel întâi chemat la Domnul” - cu Mântuitorul.
Erau la pescuit împreună cu tatăl lor pe malul Lacului Ghenizaret sau Marea Tiberiadei. La îndemnul Mântuitorului, cei doi ucenicii, mai întâi - Andrei şi apoi Petru, au răspuns fără şovăire chemării.
Între cei doisprezece ucenici, Petru era cel mai înaintat ca vârstă, era stăruitor în credinţă, dar avea şi slăbiciuni omeneşti. El este cel care se va lepăda de Mântuitorul nu o dată, ci de trei ori, când Fiul lui Dumnezeu ducea povara Crucii. De aceea, după Înviere, Petru va mărturisi întreită iubirea faţă de „Fiul lui Dumnezeu cel viu”.
Sfântul Apostol Petru - asemeni celorlalţi ucenici - a pornit în lume să vestească Evanghelia lui Hristos. A început cu Iudeea, aici fiind considerat „Apostolul celor tăiaţi împrejur”; a continuat cu Antiohia, Pont, Galata, Capadocia şi Bitinia, ajungând până la Roma.
Aici, va sfârşi într-o zi de 29 iunie, cel mai posibil în anul 67, în vremea persecuţiilor Împăratului Nero. Are opt cuvântări în Faptele Apostolilor şi două „scrisori soborniceşti” în Noul Testament.
Luminat pe drumul Damascului
Sfântul Pavel s-a născut în Tarsul Ciliciei, în jurul anului 7, într-o familie de evrei credincioşi. Avea vaste cunoştinţe elenistice şi a fost unul dintre ucenicii marelui învăţat Gamaliel, la Şcoala rabinică fariseică.
După uciderea Sfântului Arhidiacon Ştefan, primul martir pe care l-a înregistrat istoria creştinismul după Răstignirea şi învierea Mântuitorului, fariseul Saul a luat drumul Damascului, unde trebuie să pedepsească aspru o comunitate de creştini, pentru că... erau creştini.
Numai că Dumnezeu avea alt plan cu el şi i Se arată printr-o „teofanie”. Saul este copleşit de Lumina puternică ce îl doboară la pământ şi Hristos îl ridică. Saul învie în Hristos şi „din lup” rău şi sălbatic „a devenit miel” (Fericitul Augustin).
Vreme de trei ani, după ce se botează în Hristos cu numele de Pavel, se retrage şi apoi porneşte în marea sa călătorie către Dumnezeu. A colindat la picior Europa şi Asia.
A făcut trei călătorii misionare la Roma şi până în anul 67, când se ştie că a fost martirizat la fel ca şi Petru. A chemat la Hristos, a botezat, a luminat şi a convertit la Hristos mulţe suflete. Cele paisprezece epistole ale sale care ne-au rămas în Noul Testament sunt o mărturie că nu a trecut întâmplător pe acest pământ.
Apostolul Pavel a rămas în Biserică drept „Apostolul Neamurilor”. De două milenii, învăţătura sa are darul să lumineze în duh tot omul care vine la Hristos.
Astăzi, la ceas de sărbătoare, după un post de patru săptămâni, le dorim tuturor celor ce îi au ca ocrotitori pe cei doi Apostoli, sănătate şi La mulţi ani!
