Vinerea trecută, s-au prezentat în cenaclu două lucrări de factură erotică și chiar mai mult - declarate de autorul Andrei Velea ca fiind de intenționată strictă relatare - într-un registru de o frustețe și indocilitate dezarmante față de canoanele obișnuite ale scrisului. Lipsit de ficțiune și semnificație și fără nicio urmă de ecliptism sau decență, textul a fost analizat și discutat într-o asistență de excepție:
”Un soi de antipoezie; m-a ținut în priză; inserțiile de umor fac bine textului; rezumând, am încercat să nu fiu șocat.” (I. Mardar)
”Inserțiile umoristice fac diferența între factura erotică și cea porno; poemele duc cu gândul și la unele scrieri ale lui Bukowski.” (G. Gherbăluță)
”De literatură porno a fost acuzat și Mircea Eliade; scrie un soi de antipoezie față de el însuși, unele scene ne trimit și la kamasutra.” (B. Silion)
”Un divorț de poezie în care își manifestă, totuși, apetitul față de lirism; viața așa cum este; multă proză în cele două poeme; trimiterile la războiul din Ucraina vor ajuta la localizarea în timp a textului.” (A.G. Secară)
”Are dezinvoltură și plasticitate în exprimare; duce cu gândul și la literatura interbelică - ”Jurnal de sex” sau ”Poemul Invectivă” ale lui Geo Bogza; ideea eliberării din raiul conjugal mi s-a părut interesantă” (M. Vasile)
”Legătura între concret și abstract dă poezie textului; abundă de o masculinitate toxică.” (V. Pușcașu)
”Fac parte dintr-o generație care a pierdut această dezinhibare; nu-mi place un astfel de scris; apreciez, totuși, curajul autorului.” (D. L. Capotă)
”Pare o scrisoare confesivă; repetițiile slujesc textul; undeva există ceva foarte delicat ce poate fi expus într-un roman de succes.” (C. Neacșu)
”Persoanele care sunt mai pudice pot fi șocate; în toate artele - astăzi - se întâmplă astfel de experimente.” (M. Turcu)
”Este o proză confesivă cu elemente sexuale explicite în exces; se desprinde imaginea unui bărbat trist care parcă are un ADHD sexual, e conștient de asta; lipsesc gingășia, bogăția sufletească, complementaritatea intelectuală etc.” (S. Iorga)
”Textul se pretează mai mult la proză; prea multă sexualitate; mă așteptam la mai multă poezie; aș citi-o doar ca experiment; de apreciat umorul și cele câteva metafore.” (M. Gheorghe)
”Un text la care nu vei vrea să mai revii; riscă să fie luat prea personal; o relatare cu mici inserții de poezie; nu pare literatură.” (C. Dobreanu)
”Tonul confesiv, lipsa de metaforă, lipsa de pudoare duc cu gândul și la Mircea Cărtărescu; are savoare.” (A. Șerban Gaiu)
Vineri, 8 aprilie, la ora 18,00, la Casa Armatei, va citi prozatorul Ioan Gh. Tofan.