Într-o expunere oarecum graduală ca timp și gen literar, Ecaterina Păun a prezentat în cenaclu șapte poeme grupate sub titulatura Geneza și un eseu intitulat Confesiune de gradul zero – Păcatul originar sau Libera Alegere. Ambele genuri literare au ca bază de plecare/ sursă de inspirație Vechiul Testament. Textele, de factură poematică – atât prin forma de expunere, cât și prin ritm interior și muzicalitate – au un fir epic de relatare și meditație asupra unor pasaje ale Genezei. Eseul a fost considerat de unii comentatori ca o prelungire a poemelor. Redăm din comentarii:
”Mi-a plăcut prima parte – repovestirea Genezei – dar această interpretare a textului biblic are un mic păcat: încărcătura de epitete nu-i este benefică; o surpriză plăcută.” (Gabriel Gherbăluță – GG)
”În poeme – i-aș recomanda să evite truisme de genul păsările zboară, peștii înoată etc…. Se vede că este o bună creștină.” (Ioan Gh. Tofan)
”Poemele seamănă cu o predică liniștitoare pe care o asculți din strană.” (Daniela Lăcrămioara Capotă)
”În eseu, are multă iubire față de creația divină.” (Carmen Neacșu)
”În poeme, are o simplitate de bun augur - ca o adiere, ca o atingere fină pe obraz cu niște degete subțiri.” (Anca Șerban-Gaiu)
”Fiind, cumva, ateu, poemele mă depășesc complet; temele fiind religioase, evlavioase – par a nu ține de estetică, ci de altceva; un exercițiu de adorație organizat pe versuri.” (Andrei Velea)
”Mi-a plăcut mai mult grupajul de poezii decât eseul - care ar fi putut fi, foarte bine, poezie; primele cinci poeme mi-au plăcut mai mult; au valoare estetică; repunerea unui text consacrat în formă poematică are un mobil: pare a merge pe niște urme pe care le descrie; să se poziționeze și față de alte tradiții care sunt numeroase. Nu sunt de acord cu afirmația referitoare la truisme.” (Iulian Grigoriu)
”Eseul este un fel de al optulea poem; ar fi de dorit mai multă imaginație în aceste relatări/ interpretări.” (a.g. secară)
”În Geneza, simte nevoia să puncteze ideea lucrului bine făcut; totul decurge după un plan stabilit, eliminând orice dubiu prin cuvintele folosite deseori la sfârșitul poemelor: e bine, a fost bine; există loc de a fi folosite mai multe verbe sau figuri stilistice. În ceea ce privește eseul despre Adam și Eva, mi s-a părut o relatare puțin copilăroasă, care necesită o îmbunătățire a textului astfel încât să atragă atenția – poate, prin mai multă mișcare, prin metafore sugestive sau prin descrieri surprinzătoare și întrebări care să conducă la meditație; mi-a plăcut abordarea ușor amuzantă a situației.” (Roxana Lupoae)
Vineri, 29 aprilie, ora 18,00, la Casa Armatei, va citi Marilena Apostu.
