În cele zece texte prezentate de poetul Gabriel Gherbăluță, s-au putut remarca fragmente atât în vers alb: ”nu vei reuși să tragi peste tine/ perdeaua roșie a tristeții”, ”în jurul mesei rotunde/ stau silabele”, ”ca să scrii poezie/ (…)/ rostește înainte de trei ori/ un descântec/ descântecul de împoezire”, precum și în dulcele stil clasic: ”cânt de stea cu bască/ în vrăjitorească”, ”de din sus, doar de din sus/ m-a lovit un dor nespus”…, și multe altele, poate chiar mai deosebite, care-l recomandă pe autor ca poet al cetății bântuit de inspirație, dar și de raționalitatea care-l plimbă sâcâitor între Cervantes și Shakespeare. Textele au fost receptate pe măsura valorii lor. ”Poezia lui G.G. se află la confluența dintre romantism – cu versurile izvorâte din propria suferință, simbolism – afirmarea poeziei ca alchimie capabilă să transforme înțelesurile comune în sensuri noi și modernism”. (Mirela Gheorghe) ”Abundă de metafore și simboluri; alternanța între versurile cu rimă și cele cu vers alb par prea prozaice; cred că mai trebuie o muncă de editare.” (Andrei Velea) ”Mi-au plăcut foarte mult.” (Adrian Talabă) ”Ca o calitate – poemele cu rimă pot fi puse ușor pe muzică”. (Gabriel Ghimpu) ”Mi-au plăcut toate versurile. O lectură lejeră. Poate ar fi trebuit grupate pe genuri – cele în versuri cu rimă separate de cele cu vers alb”. (Stela Iorga) ”Poetul Gabriel Gherbăluță nu se dezminte și demonstrează prin vers ușurința cu care poate trece de la un registru la altul în ceea ce privește tema abordată și stilul în care este scrisă poezia. Versurile sale ne surprind, dar ne și schițează pe chip un zâmbet prin umorul fin la care apelează. Magia fiecărui gând își face efectul în funcție de cum este percepută poezia. Se vede dorința de evadare din realitate, îmbrățișarea jocurilor ca un colac de salvare. Deși par incantații, unele poeme au o notă de tristețe. Modul în care expune este atât de expresiv, încât totul se derulează filmic. Sub cortina cuvintelor se ascunde o avalanșă de întrebări care rămân adeseori fără răspuns. Poetul pare a nu-și găsi locul în lume.” (Roxana Lupoae)
Începând de vineri, 3 iunie, Cenaclul Noduri și Semne revine la sediul cotidianului Viața Liberă. Cu această ocazie, mulțumim dlui Comandant locotent-colonel Remus Octavian Popa și dnei Giorgiana Tudosă din cadrul Casei Armatei, care ne-au găzduit în perioada în care sediul V.L. a fost în renovare/ modernizare - cu mențiunea că vom păstra relațiile de colaborare la activitățile culturale viitoare.
Vineri, 3 iunie, ora 18,00, la sediul cotidianului Viața Liberă, citește Adrian Talabă.
