A fost odată o Românie Mare, cu oameni mari. O mână de oșteni români a cucerit Budapesta în câteva ore

A fost odată o Românie Mare, cu oameni mari. O mână de oșteni români a cucerit Budapesta în câteva ore
Regele Ferdinand și Regina Maria inspectează Armata care trece Tisa
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Anul 1918 a fost măreț pentru România: Sfatul Basarabiei proclamă unirea cu Țara la 27 martie, Bucovina cere și ea să facă parte din Patria-mumă la 14 noiembrie, iar la 1 decembrie, românii și sașii din Transilvania hotărăsc, la rândul lor, să se unească cu Regatul.

Ca urmare a Primului Război Mondial, pe fondul destrămării Imperiului Austro-Ungar și al gonirii Habsburgilor de pe tron, comuniștii lui Bela Kun pun stăpânire pe ce-a mai rămas din Imperiu și declară, în martie 1919, Republica Sovietică Ungară. Planul comuniștilor era să reatașeze Transilvania și să facă joncțiunea cu sovieticii ruși, care ar fi atacat dinspre Răsărit. Dacă s-ar fi realizat, acest plan ar fi lăsat românesc doar teritoriul de la Sud de Carpați. Dar n-a fost să fie așa...

Marșul triumfal

În aprilie, armata română pătrunde în Ardeal, pe care-l cucerește în viteză, ajungând pe așa-numita "linie de demarcație", granița de azi cu Ungaria. Maghiarii atacă, însă, în două rânduri, respingând oastea română până pe linia Oradea.

Raportul de forțe era cam egal: circa 90.000 de militari de fiecare parte.

Regele Ferdinand și Consiliul de Miniștri au decis o replică armată fermă. În doar zece zile, trupele române trec Tisa, iar după încă o săptămână se află la porțile Budapestei. Între timp, liderul bolșevic Bela Kun fugise din Ungaria. În urma lui, armata maghiară este demoralizată și parțial dezmembrată. Populația era înfometată. Mii de locuitori ai Budapestei erau gata să se revolte, iar noul guvern nu putea stăpâni situația sub nicio formă.

Capitulare ultrarapidă

Pe 3 august, 400 de oameni, conduși de generalul Rusescu, se apropie amenințător de capitala Ungariei; ei răspândesc teroare în Guvern, care trimite o delegație care să oprească înaintarea. Rusescu le răspunde, cu tupeu, că nu poate, fiindcă "sunt în timpul de trap și nu pot opri coloana". Și generalul nu și-a oprit mica armată decât atunci când întreaga Budapestă era în bătaia tunurilor.

Rusescu le spune membrilor delegației să se adreseze Marelui Cartier General român, ca să lămurească situația, dar că, dacă până la ora 20:00, nu se ajunge la o înțelegere, el va bombarda orașul.

La ora 20:00, li se permite românilor să se încartiruiască într-o cazarmă din inima Budapestei. Practic, orașul era căzut în mâinile românilor. Rusescu avea la dispoziție doar un escadron de cavalerie, două plutoane de infanterie, două tunuri și două grupuri de mitraliere!

A doua zi, pe 3 august, intră în Budapesta și generalul Mărdărescu, cu grosul armatei: Regimentul 4 Vânători, Regimentul 23 Artilerie și Regimentul 6 Roșiori. Mărdărescu împlinea 53 de ani, ocazie cu care și-a oferit cadoul de a nu-i recunoaște lui Rusescu victoria.

Stindardul victoriei - opinca lui Iordan

Mărețul Palat al Parlamentului, simbol al puterii Imperiului, a fost ocupat și pus sub paza unui pluton de Vânători. Gradatul care îl comanda, sergentul Iordan, a urcat pe domul principal, a dat jos tricolorul maghiar și a agățat, deasupra lui, o opincă. Așa, ca să vadă toată lumea cine era stăpân la Budapesta!

Citit 1536 ori Ultima modificare Sâmbătă, 25 Iunie 2022 22:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.