„Noaptea în Bibliotecă”. Doina Ruști, în vizită la conu’ Urechia

„Noaptea în Bibliotecă”. Doina Ruști, în vizită la conu’ Urechia
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
  • Doina Ruști, "Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot", Ed. Litera, București, 2022

Cunoscuta Doina Ruști, probabil cea mai tradusă scriitoare română peste hotare, se întoarce la Galați pentru a-și lansa una dintre cele mai căutate cărți, care o confirmă ca Șeherezadă post-modernă a României orientalizate, așa cum a fost, încă „neunită”, pe vremea fanarioților.

Eugen Negrici, pe coperta a IV-a, confirmă „reabilitarea” spiritului balcanico-levantino-oriental sau reinventarea „Orientului românesc” (doar Țările române au fost în epoci relativ recente subiect al chestiunilor orientale!), aici în beletristică: „Bucureştiul fanariot e o urbe care se leagănă zi şi noapte în ritmul moleşitor al manelelor, cufundată în fumul ciubucelor, în superstiţii, zvonuri şi magice arome orientale, şi care se lasă asaltată în răstimpuri de frenezii endemice şi fără obiect, de tristeţi grele şi de melancolii fără nume. Dacă ar fi atât şi tot ar fi de-ajuns. Dar povestirile pe care ni le spune Doina Ruşti, despre iubiri imposibile, sprijinite pe documente şi scrise cu talentu-i bine-cunoscut, ridică perdeaua de pe o lume cu obiceiuri, relaţii private nemiloase, comportamente surprinzătoare şi habitudini stranii.“

Într-adevăr, capacitatea Doinei Ruști de a învia un univers dispărut (o altfel de Atlantidă… românească!) ține nu de magie ori de vrăjitorie (sunt cazuri relatate în carte, în cele 47 de texte, - fiecare „ronin”, pardon, personaj, de la rob la prinț, cu textul său! - unde vrăjitoarele au și ele… rolul lor), ci de talent și de muncă, stropul de magie… literară fiind de regăsit mereu în proza domniei sale…

De reținut este faptul că nu sunt numai ciudățenii și nici nu este vorba numai de iubire, dar, desigur, fără iubire nimic nu este, iar unele iubiri chiar sunt… posibile, șarmul textelor fiind aparte și pentru cititorii cu pretenții, care știu aprecia câte o inserție quasi-teoretică, de artă poetică sau istorie literară, Doina Ruști identificând „scriitori” care, aproape precum domnul Jourdain, făceau proză fără să o știe. Precum Arghir din „Manda”, un text care începe așa: „Ne aflăm în primăvara lui 1793, pe vremea Mitropolitului Filaret, cu puțin înainte ca acesta să cadă în dizgrația principelui Moruzi. În cancelaria Mitropoliei intră un tip, pe nume Arghir, care-i cere lui Filaret să-l dezlege din căsătoria în care se vedea înlănțuit de mulți ani. Arghir pare un om hotărât, genul căruia nu trebuie să-i ceri multe lămuriri. Totuși, un motiv trebuia enunțat și scris în hârțoage pentru posteritate. Iar acesta era unul fără ascunzișuri semantice: Arghir mărturisește că n-o mai suportă pe nevastă-sa, Manda”, că este ispitit să facă vărsare de sânge și, pentru a nu fi ispitit, preferă, cu voia „superiorilor”, „administratorilor vieții private”, să se despartă… Amenințări, bătăi surori cu Moartea („Arghir duce o luptă acerbă. A încercat toate armele albe, de la bici la cuțit și chiar la satâr, dar Manda nu vrea să plece, nu se urnește din casă.”), Mitropolitul îi declară la un moment dat divorțați, dar Manda nu și nu, prințul Moruzi retrimițând-o acasă.

„Literatura” va salva, pentru a câta oară, un om (de nevasta lui! Aici cu nume, Ruști observând și subliniind că în documentele cercetate, de multe ori „Femeia” este „fără nume”, Ea fiind „NEVASTA”!): „Lui Arghir nu-i rămâne decât să-și scrie romanul. Ca și cum scrierea poveștii lui triste a putea să intereseze pe cineva! Mă rog, el zice că nu scrie din vanitate, ci pentru că își dorește din tot sufletul ca astfel faptele, pe care urmează a le comite, să fie frumușel puse în cârca lui vodă, care-l obligă s-o suporte pe Manda. E o scriere de punere în temă, care va ajuta la înțelegerea adevărului, e un roman care cere solidaritate din partea semenilor, măcar a bărbaților, dar mai mult decât toate astea, e o operă de incriminare a adevăratului vinovat.

În imagine, Doina Ruști

Prin urmare, el scrie negru pe alb că are de gând s-o strângă pe Manda de gât cu mâinile goale, până când o va vedea scoțând limba, învinețindu-se și apoi dându-și sufletul - acel abur roșu cuibărit în sângele ei. Imediat după aceea se va spânzura în cerdac, în așa fel încât toată lumea să-l vadă și să înțeleagă de ce e în stare un bărbat care nu mai vrea să fie însurat.

Cu această mărturisire detaliată, v-am spus - un fel de roman, cum tot omul scrie în ziua de azi -, descriind cu acuratețe toate fazele, obiectele și micile amănunte, s-a înființat în biroul lui Filaret…”

Deznodământul este de găsit (sau nu!) în carte, multe „întâmplări”, dar nu foarte multe, neavând finaluri… ca la carte!

Filaret și Moruzi sunt și ei destul de importanți în carte, ori măcar apar destul de des, cartea fiind oarecum înrudită cu „romanul” lui Cristian Teodorescu, „Medgidia, orașul de apoi”, toate acele povestiri fiind „romanul” unei societăți, personajele principale lipsind sau… fiind toate importante, Doina Ruști declarând pe site-ul editurii: „Poveştile vechi sunt ca nişte cufere, pline cu blănuri ori cu dantele, peste care cineva şi-a trecut degetele, lăsând în fibră singura aspiraţie care contează în scurta viaţă de om, ca să nu mai vorbim de cearşafuri, care nu uită niciodată carnea care le-a terfelit, ori de scrisori, mă refer la hârtia bătrână, impregnată cu vise şi, odată cu ele, de aromele care-au plutit prin odăi.“

Practic, pe lângă deja publicata trilogie fanariotă (Manuscrisul fanariot, Mâţa Vinerii, Homeric), Doina Ruști ar putea dezvolta și alte romane, în special din texte precum Crimă și poezie, Degetul, Iubire toxică, menționata Manda, Greierii din Lipscani, O femeie cu nume și un scriitor neștiut, O femeie, mai mulți bărbați, dar și altele…

Exagerând, mai mult sau mai puțin, scriitoarea mizează în mod deosebit pe un fel de zonă crepusculară a Iubirii, unde trăiesc, de unde vin Ielele și Zburătorii, „o lume subtilă” (p.8, în „Narghileaua vrăjită” este noaptea de 30 noiembrie, de Sf. Andrei, 1794, când „se deschid porțile”, în „Nebunia neamțului Voicu” fiind ziua Sfântului Ilie, pe la 1793), Fantasticul fiind pentru Doina Ruști a doua viață… literară, „Strania pasiune a lui Axinte” punând față în față o vrăjitoare și „un șarpe tânăr și plin de speranțe”, campion al lumii lui, căruia îi cresc „aripi aurii ca razele Lunii, iar coada i s-a despicat în zece fire zornăitoare”... La urma urmelor, este chiar zona în care se naște și literatura adevărată, care fără de iubire pentru Cuvânt n-ar mai fi, din Cuvânt și cuvinte născându-ne și noi, dar și poveștile/ istoriile noastre de viață, cum este și cea a lui Ene seimenul („ostaș plătit”, mercenar care va să zică), care, aproape la 80 de ani, încă slujind „țara”, „într-o noapte de iunie, când Bucureștiul luase foc de iubiri și de întâlniri nepermise, pe când Dâmbovița se umpluse de șoapte, iar prin foișoare fluierau pazavanii, supți de singurătate (...), adormit de cu seară în cerdacul său din mahalaua Gorgani, a fost trezit în inima nopții: zânele dansau în grădină, iar pe sub perele coapte se furișau niște șerpi luminoși.

Cum putea să stea deoparte, prefăcându-se adormit, când sub nasul lui dansau femei dezbrăcate?...” (p.162), rezultând o cerere de ieșire la vatră (pensie) total nonconformistă, dar credibilă pentru standardele vremii.

*  *  *

Vizita Doinei Ruști la Urechia („la Palat”, la Palatul Comisiei Europene a Dunării, adică la Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”), de curtoazie și de mulțumire (multe texte subliniază faptul că izvorul istoric este menționat și prelucrat de către întemeietorul Bibliotecii publice din Galați!), dar și de lansare de carte, va avea loc în cadrul manifestărilor legate de „Noaptea în Bibliotecă” (sâmbătă, 1 octombrie), eveniment complex, care va începe la ora 17.00 și se va termina târziu în noapte! De fapt, va fi un moment dedicat Editurii Litera din București, în aceeași „poveste” fiind și tânărul Florin Spătaru, cu un roman de dragoste, intitulat „Greiere de topaz”, cu invitații speciali Cătălina Steriu și Andrei Velea, lansările și avanpremierele editoriale începând în Grădina Bibliotecii, la ora 19 și un pic! Vor fi și zâne, garantat!

Citit 1239 ori Ultima modificare Vineri, 30 Septembrie 2022 11:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.