Daniela Lăcrămioara Capotă ne-a prezentat cu emoție și multă sensibilitate un grupaj de haikuuri (traduse și în limba engleză), premiate atât în țară, cât și în afara țării, care vor face parte din viitoarea sa carte, cu titlul prezumtiv "Picturi de acuarelă". Deși, în aparență, autoarea dă prioritate imaginilor - care sunt filmice, cuceritoare (ex.: primele frunze - în bătrânul copac/ numai luna și câțiva nori sau ziua recoltei - pe uliță obosiți/ caii la ulucă sau dimineață - în plasa de păianjen/ captură de rouă) în raport cu încărcătura meditativă (ex.: fostul câmp minat - dovleceii/ acoperă găurile sau satul părăsit - doar zăpada mieilor/ intră în ocol sau fără distanțare socială - copacul/ plin de păsări sau doar porumbeii așteaptă/ pe peron - gară abandonată) - există un echilibru între cele două modalități care îi armonizează și înzestrează emoțional - cu mult rafinament - poemele.
”Impresionantă munca din spatele acestor performanțe literare care m-au surprins foarte frumos; are sensibilitate și profunzime; știe să esențializeze - imaginile sunt picturale și cu reverb.” (Stela Iorga)
”Am simțit foarte aproape poemele gen haiku din seara aceasta; se vede că trăiește ceea ce scrie; are metafore puternice care conduc, implicit, la altă trăire, la altă poezie, de fapt.” (Ecaterina Păun)
”Poeme în miniatură, ca niște mici flacoane cu parfum de lăcrămioare (sic!); o luptă, o fierbere - de a rafina/ decanta frumusețea în esențe pure. Cu un preț copleșitor! O modalitate fină și concisă de a folosi cuvintele ce dă multă încărcătură textului și mult inefabil. Sunt onorată că reușesc să simt ceea ce ne-a prezentat.” (Carmen Neacșu)
”Are o profunzime care presupune multă muncă și sensibilitate.” (Adrian Talabă)
”Poezia Danielei Lăcrămioara Capotă parcă ne invită mai mult la tăcere/ meditație decât la comentarii; sensibilitatea, speranța, bucuria și pacea coexistă cu durerea, apăsarea, nostalgia, dezamăgirea - trăire în esență pură, putem spune; cartea pare ca o scară la cer, fiecare poem fiind o treaptă a scării - deci, un șir de trepte înălțătoare la arta haikuului, de fapt, un fel de Scară a lui Iacob care-i definește relația cu poezia ca autoritate a pasiunii și talentului autoarei; găsim la Daniela Lăcrămioara Capotă un rafinament care nu este ușor, deși pare.” (Anca Șerban Gaiu).
Vineri, 14 octombrie, la sediul cotidianului "Viața liberă", la ora 18,00 - seară omagială Dimitrie Lupu.
