Actorul Gheorghe V. Gheorghe scrie, în cartea sa "O.K.-ie de ridicat cortina", despre una dintre întâmplările hazlii ale vieții sale dramatice.
"Jucam într-o piesă, la începutul carierei mele artistice, un rolișor fără prea multe vorbe... Artistul emerit Dorel Urlățeanu trebuia să citească o scrisoare pe care i-o aduceam pe scenă. Scrisoarea trebuia citită cu glas tare.
Ca să-i fac o farsă (în virtutea amiciției și a prieteniei legate în timpul facultății, Urlățeanu fiindu-mi profesor la clasa de actorie), i-am dat o foaie pe care scria doar atât: «Acum să văd, maestre, cum vă descurcați?»
«- Citește-o dumneata, tinere, că n-am ochelarii la mine!», a venit replica.
Am înghițit în sec. Noroc că știam conținutul scrisorii...”
