De ce nu ar avea (şi) Galaţiul (măcar) o enciclopedie?

De ce nu ar avea (şi) Galaţiul (măcar) o enciclopedie?
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Prof. dr. Gheorghe Felea ne-a făcut onoarea, decenii la rând, ca specialist în Ministerele Educaţiei care… nu i-au supravieţuit, acestea sucombând cu tot cu reformele doar începute... Acum, cercetătorul istoriei Educaţiei Galaţilor vine cu o lucrare uimitoare, cu titlu explicit în sine: „Enciclopediile Dunării şi ale Galaţilor - un imperativ şi un reper”, Editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi 2022, lucrare scoasă - bravo! - chiar sub egida Filialei S-E a Uniunii Scriitorilor din România, cu finanţarea Consiliului Judeţean!

Grea povară pentru un singur om. Însă profesorul a iniţiat şi o adevărată mişcare pentru întocmirea, în sfârşit, a unei prime enciclopedii a oraşului; în timp ce chiar şi unele... comune au putut realiza aşa ceva!, observă dumnealui. Numai suflet şi voinţă să fie destule!

Istoricul literar brăilean Viorel Coman alcătuieşte prefaţa acestei cărţi, rânduri cu titlul „Toate acestea numai Dunărea le-a făcut”. Căci, într-adevăr, tot marele fluviu este cel care uneşte… atât cât se poate, cele două porturi megieşe şi... rivale de multe ori, Galaţiul şi Brăila!

Notăm măcar câteva titluri din cele ale volumului cu nu mai puţin de 399 de pagini, format A4, care şi-ar fi meritat şi ilustraţiile lui, mai ales în vremuri în care cititorii se cer atraşi în fel şi chip... Tom dedicat deocamdată Educaţiei la Dunărea de Jos: „Acasă - denotaţii gălăţene vs conotaţii danubiene”. Sau capitolul următor, intitulat „Enciclopedia Galaţilor - un vis împlinit” (sic!), „Pledoarie pentru o enciclopedie a Galaţiului”, „Nemuritorii gălăţeni”, „Activitatea extraşcolară a cadrelor didactice” etc. etc. Date, cifre exacte, adică istorii în sfârşit desluşite!

Autorul nu se fereşte nici de o situaţie delicată care ţine de-o întreagă veşnicie: „Rivalitatea brăileano-gălăţeană nu poate fi înţeleasă dacă nu ne întoarcem la originile ei, descusând iţele unui proces istoric grefat pe o realitate geografică. Nicolae Iorga, în conferinţa «Drumurile creatoare de stat», lansează ideea că marile drumuri comerciale sunt cele care au creat atât Ţara Românească, dar şi Moldova. După apariţia statului, tot ca efect al dezvoltării schimbului de mărfuri, pentru cele două ţări se iveşte necesitatea de a avea la Dunăre porturi prin care să se deruleze comerţul pe Dunăre şi, ulterior, pe Marea Neagră.” Ei bine, poate că ne-am putea permite să invocăm aici şi interesantele argumente cu care apărătorul vehement al regimului de Porto-Franco pentru Galaţi, marele Mihail Kogălniceanu, argumenta că porturile Galaţi şi Brăila nici măcar nu ar trebui să fie rivale, din moment ce unul este dominat mai ales de import, celălalt, mai ales de export!

Autorul continuă, citându-l pe profesorul Iorga, prin a ne desluşi că cetatea Ibrailei era chiar pe drumul Sibiului, care ajungea la Dunăre pentru a trece la Nicopole (cu lungi turme de oi pentru Imperiul Otoman - n.red.). Spre Galaţi, cobora însă drumul dinspre Cracovia polonă şi dinspre Lemberg, drum ce apuca ori spre Hotin, ori spre Dorohoi, sfârşind la Caffa, oraş genovez pe atunci. Ori spre Cetatea Albă şi spre genovezul Montecastro. Cu plăcere am adăuga şi drumul oierilor care veneau dinspre Ardeal la Dunăre - la Făgăraş descoperim chiar un sat românesc Galaţi, între timp ajuns un cartier periferic al oraşului, ba şi dealurile Galaţi şi Brăila. La noi, Vadu Ungur[ean]ului a oferit vetre ciobanilor ardeleni însuraţi aici…

Dr. Felea pomeneşte, din fericire, şi despre proiectul extraordinar prin care Galaţiul urma să fie desemnat... capitală a ţării! Aferim, dară! Ori, mai degrabă... suferim!

Cauză şi efect: „Se observă că în judeţul Covurlui (partea de Răsărit a judeţului Galaţi de astăzi - n. r.) numărul localurilor de şcoală se mărise doar cu unul (sic! - n.r.) faţă de anul şcolar 1926-1927, în timp ce la Tecuci erau cu cinci şcoli în plus şi cu 15 săli de clasă mai mult.” Ei bine, citind atent cotidianul „Poşta” al lui Ressu şi Pacu, constatăm şi realitatea, încă de pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, că judeţul Tecuci avea protecţia, mănoasă, a liberalilor mereu la putere, în timp ce Covurluiul, ca şi întreaga Moldovă erau „închinate”, foarte păgubos, opoziţiei conservatoare conduse de Lascăr Catargiu! Astfel încât nu dezinteresul ori nevrednicia gălăţenilor puteau purta vina acestei situaţii, nu-i aşa? Ziarul de opoziţie chiar îl „înţepa” pe prefectul Tecuciului, numindu-l „Prefectul Teleguţă”, căci mereu lua şareta pentru a primi noile ordine ale şefilor politici din Capitală...

Dacă oricine de pe la noi cunoaşte măcar câteva lucruri despre bunul învăţător Paul Paşa, care punea, alături de soţia sa, bazele viitorului Muzeu de Istorie al judeţului şi despre care aflu acum că a fost şi inspector şcolar pentru Constanţa şi Galaţi, mărturisesc şi faptul că am întâlnit în această... copioasă lucrare şi destule nume importante care, spre ruşinea mea, îmi erau cu totul şi cu totul necunoscute, precum cel al lui Dumitru Faur - pe care îl cunoşteam, totuşi, ca editor al frumoasei monografii „Galaţii noştri”, cu hărţi ale drumurilor târgului pe care şcolarii nu aveau încă dreptul să iasă: chiar el îşi ducea şcolarii, an de an, la Monumentul Apărătorilor Galaţiului din 1918, important monument, din păcate ignorat până şi astăzi de mulţi, poate şi din lipsă de... Fauri de inimă. Aflu acum însă că, lucru important, domnul profesor scotea şi o revistă care să lumineze lumea şi la sate, „Catedra” pre numele ei - denumire de altfel explicită! Profesor pentru nu mai puţin de trei decenii, domnul Faur a îndeplinit şi funcţia de revizor şcolar, dar şi de... preşedinte al Băncii Corpului Didactic! Căci pe atunci, cu atât de puţini specialişti români, mulţi intelectuali suplineau mai multe îndatoriri esenţiale! Chiar şi fără... sistem Bologna, chiar şi fără Facebook!

Sau despre dascălul Constantin Gheorghiu, cel care a creat intelectuali de frunte, precum academicienii Miltiade Filipescu sau Ilie Matei, dar şi pe... actorul de teatru şi film N.N. Matei, care mai poate fi văzut în vechile pelicule „Ştefan cel Mare”, „Mihai Viteazul”, „Baladă pentru Măriuca” - atât de potrivit şi Centenarului comemorat în prezent! - „Baltagul”, după romanul lui Sadoveanu, deci tot chestiune legată de şcoală etc.

Dintre gălăţenii de renume, unii chiar mondial, îi găsim, de pildă, aici pe marele economist Virgil Madgearu, marele filolog Iorgu Iordan, născut la Tecuci, lingvista americană Maria Manoliu-Manea etc.

Grigore Asachi (ziaristul ieşean care întemeia jurnalismul din Moldova şi al cărui nume, după capul edililor gălăţeni, merita să denumească o nouă şcoală, numită însă, la „porunca” formidabilului ministru-fondator Spiru Haret, „Costache Negri”!) încălca cu bună ştiinţă Regulamentul Organic ţarist de ocupaţie, înfiinţând mai multe şcoli decât era voie!

Această muncă frumoasă, demnă de un Hercule, ne dă acum multe speranţe!

Galerie de imagini

Citit 1483 ori Ultima modificare Duminică, 04 Decembrie 2022 07:44

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.