Corneliu Stoica: "Patru universuri artistice"
Sub titlul "Patru universuri artistice", istoricul și criticul de artă Corneliu Stoica a reunit între copertele unui album de artă, apărut recent la Editura "Axis Libri", patru studii monografice consacrate artiștilor plastici Dorothea (Lola) Schmierer-Roth, Dan Mateescu, Aurel Manole și Relu Angheluță, toți trecuți la cele veșnice. Doi pictori și doi sculptori, prezentați independent, între ei neexistând vreo filiație, în afara celei că au fost slujitori ai Artei.
Albumul are formatul 24x17 cm, este tipărit pe hârtie cretată lucioasă, iar copertele sunt ilustrate cu imagini ale unor lucrări aparținând pictorului Aurel Manole și sculptorului Relu Angheluță. Pe manșetele acestora întâlnim fotografii-portret ale celor patru artiști și citate despre scrierile lui Corneliu Stoica, semnate de criticul de artă ieșean Valentin Ciucă și scriitorul Ion Manea.
Studiile monografice despre cei patru artiști cuprind informații bogate despre viața și activitatea acestora, despre climatul cultural al timpului în care au trăit și creat, precum și comentarii substanțiale asupra operei lăsate moștenire.
Nepoată a marelui lingvist Heimann Tiktin și fiică a consulului Țărilor de Jos la Galați, Ludwig Leopold Schmierer, și a Sylviei Schmierer (n. Tiktin), cunoscută prin acțiunile cu caracter filantropic organizate și întemeietoare în 1899 a unei instituții de învățământ - Școala Particulară Israelito-Română de Fete, pe care a condus-o timp de 47 de ani, pictorița Lola Schmierer a beneficiat în copilărie și adolescență de o educație aleasă, a urmat studii de artă la Viena, Paris și Berlin, fiind elevă a unor mari artiști. "Studiile făcute în aceste vestite centre culturale, desele călătorii făcute în tovărășia bunicului său Heimann (Hariton, după încreștinare) Tiktin, nu au rămas fără rezultate pe planul creației artistice", notează Corneliu Stoica. "Pictoriță sensibilă, cu o vădită vocație pentru desen și culoare, Lola Roth a trăit cu intensitate înnoirile artei moderne. Așa se explică de ce în creația sa vom întâlni mai multe etape distincte, corespunzătoare unor modalități specifice postimpresionismului, cubismului, expresionismului sau artei abstracte". Deși s-a numărat printre ctitorii mișcării plastice gălățene, instaurarea puterii comuniste în România și măsurile represive luate asupra familiei sale au determinat-o pe artistă la o viață în izolare. Abia în 1972 i s-a organizat la Galați o expoziție retrospectivă, iar în 1975 a fost admisă ca membră a U.A.P.R. O recunoaștere venită destul de târziu, consolidată după trecerea sa în eternitate de o mare donație făcută Muzeului Național de Artă al României din București (310 lucrări), Muzeului de Artă Vizuală Galați (74 lucrări) și Muzeului Național Brukenthal Sibiu (49 lucrări). Corneliu Stoica comentează pe larg lucrările din posesia muzeului gălățean, iar cele peste 70 de reproduceri sunt cu deosebire după tablourile din colecția acestei prestigioase instituții. Foarte interesante pentru valoarea lor documentară sunt fotografiile din diferite perioade din viața artistei, ca și amintirile despre Lola Roth ale foștilor săi elevi Gheorghe I. Anghel și Napoleon Tiron, astăzi artiști plastici de notorietate internațională.
O informație care reliefează valoarea operei artistei, aflată dintr-o sursă online, nu am întâlnit-o în studiul monografic al lui Corneliu Stoica și este bine să o facem cunoscută. Dintre lucrările donate Muzeului Național de Artă, un număr de trei, datând din etapele abstractă și expresionistă ("Compoziție", "Sentimente nesigure" şi "Studiu de expresie"), au fost clasate în 2009 în Patrimoniul Cultural Național în categoria juridică "Tezaur".
În spațiul destinat sculptorului Dan Mateescu, alături de informațiile de ordin biografic, sunt comentate lucrările de artă monumentală reprezentând busturi ale unor personalități (Ștefan cel Mare, Alexandru Papadopol Calimah, Costache Conachi, Ion Petrovici, Iorgu Iordan, Ștefan Petică, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Pamfile, Calistrat Hogaș, Smaranda Brăescu, Grigore Patrichi-Smulți, Anghel Saligny etc.), amplasate în Tecuci, orașul în care artistul a trăit și creat, dar și în comunele Munteni, Movileni, Țepu, Liești, Buciumeni, Umbrărești şi Smulți, ca și sculpturile de interior, multe dintre ele fiind realizate din lemn, material pe care sculptorul l-a preferat pentru că "este mai cald și prelungește cu alte sute de ani viața unui trunchi de copac sacrificat pe altarul artei". Reproducerile din album, 65 la număr, sunt de o excelentă calitate fotografică, punând în evidență calități ca sintetismul formelor și volumelor, caracterul simbolic, dinamismul și echilibrul ritmurilor, dezvoltarea lor în desfășurări spațiale expresive.
Studiul despre Aurel Manole, pictor și grafician stins din viață la numai 62 de ani, președinte între 2006 şi 2015 al Filialei Galați a U.A.P.R., conține informații inedite despre biografia artistului, evidențiază activitatea didactică și rolul în coordonarea, în perioada 1993-2015, a programului de artă vizuală al Taberei Internaționale Anuale Academia "Atlantykron", de pe Insula Inelul de Piatră din apropierea cetății Capidava, studiile întreprinse în domeniul artelor decorative aplicate. Sunt analizate și comentate lucrări de pictură, grafică și pictografie din cele peste 70 de expoziții personale organizate de-a lungul timpului, autorul conchizând în final: "Aurel Manole ar fi împlinit în aprilie 70 de ani. Destinul nu i-a îngăduit să atingă această vârstă. Pentru arta românească, el rămâne unul dintre cei mai valoroși artiști plastici pe care i-a dat meleagurile binecuvântate ale Galaților, un artist complex, inventator al pictografiei, care s-a manifestat cu dăruire în toate genurile picturii, graficii și artei decorative, găsind întotdeauna soluții de limbaj care să-i exprime cât mai fidel și convingător crezul artistic". Final urmat de 55 de reproduceri după lucrări reprezentative, ilustrând activitatea artistului din domeniul picturii, graficii și al genului al cărui inventator este, pictografia.
Plecat la Domnul și el la numai 64 de ani, cel de-al patrulea artist din cuprinsul acestui album, sculptorul Relu Angheluță, este un nume despre care s-a scris mai puțin în timpul vieții, și datorită faptului că timp de vreo zece ani el trăit în Italia, unde a lăsat câteva sculpturi memorabile în colecții private. Activitatea expozițională din Galați și din alte localități din țară, drumul artistic parcurs i-au prilejuit lui Corneliu Stoica o expunere coerentă, el reliefând, de pildă, contribuția pe care acesta a avut-o la turnarea în bronz a bustului inginerului Anghel Saligny, amplasat în părculețul din fața clădirii Facultății de Inginerie din strada Domnească (bust descoperit într-un depozit al Universității gălățene în forma de ghips și al cărui autor nu a fost identificat) sau în realizarea unor busturi ale unor intelectuali de talie națională născuți în comuna Buciumeni (poeta Natalia Negru, medicul Dumitru Negru, întemeietorul Școlii Românești de Radiologie, Constantin N. Ifrim, om politic, deputat în mai multe legislaturi). Relu Angheluță, scrie Corneliu Stoica, "este un temperament profund liric, sensibil, lucrările lui au în substanţa lor o consistentă încărcătură ideatică și emoțională, astfel că par mai degrabă nişte poeme sculpturale, metafore şi simboluri greu de descris în cuvinte". Cele 58 de reproduceri completează textul substanțial al studiului, care îl definește pe Relu Angheluță ca un "sculptor personal prin viziune și discurs plastic, prin modernitatea soluțiilor adoptate".
Încheindu-se cu o consistentă Bibliografie și o Fișă biobibliografică a autorului, albumul este a 40-a apariție editorială a lui Corneliu Stoica și întregește în mod fericit celelalte cărți ale acestuia destinate cunoașterii mișcării plastice gălățene.
