Vineri, 14 iulie a.c., a avut loc ultima reprezentație din stagiunea 2022-2023 la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galați, piesa jucată fiind „O noapte furtunoasă”, de I. L. Caragiale, o coproducție cu Universitatea „Dunărea de Jos” Galați (Facultatea de Arte) - un spectacol de licență al studenților anului III
Piesa respectă scrierea autorului, vocabularul fiind adaptat și rostit pe moldoveneasca noastră contemporană, iar regia și scenografia au fost asigurate de conf. univ. dr. Radu Horghidan (o viziune aparte, vie, plină de vervă/dinamism). Piesa se adresează adolescenţilor și adulţilor, deopotrivă – unele scene sunt foarte „compromiţătoare”. Spectacolul impresionează prin dinamism, umor și culorile din râsetele publicului și zâmbetul actorilor. În plus, minuţioasa grijă acordată detaliilor ce recompun universul lui Caragiale (decorul cu așternuturile atârnate pe sârme, măsuţa de servit cafea și „o atenţie”, divanul etc) proiectează întreg tabloul scenic cu o vivacitate aparte și un simţ comic molipsitor, transpunând spectatorul într-o lume nouă - unde toate elementele fuzionează într-un spaţiu plin de emoţie, iar experienţa artistică devine memorabilă (în sine). Toţi actorii (absolvenţi deja) au fost remarcabili prin energia transmisă – sau unde și publicul serii de iulie era cu precădere format din liceeni din anii terminali (clasele XI-XII)?! – iar spectacolul (în sine) a depășit rigorile consiliului artistic.
Acţiunea începe cu clasica scenă - discuţia între Jupân Dumitrache (cherestegiu, căpitan în garda civică) și Ipingescu (ipistat, amic politic) despre „bagabonţi“, ocazie cu care Dumitrache îi mărturisește lui Ipingescu că și după el se ţine un „bagabont”. Și iată cum a început totul: la Lăsatul secului, când jupân Dumitrache, Veta (soţia) și Ziţa (cumnata) au mers la Grădina „Iunion”. Aici, în timp ce ei se uitau la o comedie, un „bagabont” s-a așezat la masa vecină și s-a uitat la cele două doamne toată seara, fapt ce l-a înfuriat pe jupân. De asemenea, în drum spre casă tot cu „bagabontul” în spatele lor au mers – oare mergea spre aceeași direcţie? Oare îi plăcea vreo domniţă dintre cele două?
Totul în reprezentaţie decurge conform scrierii autorului, iar după meritatele aplauze și coborârea cortinei a avut loc o discuţie cu adolescenţii-spectatori despre ceea ce înseamnă actor, câţi ar fi interesaţi de această meserie (șase tineri au ridicat mâna). Printre curiozităţile tinerilor s-au aflat cât a durat pregătirea actorilor – repetiţii, pregătit textul (o lună și jumătate) etc, iar actorii au explicat, într-o discuţie liberă, toate aspectele tehnice și regizorale ale acestui spectacol. Și da, pentru actori e foarte important publicul – dacă este în vârstă, au puţin de lucrat la aspectul rigid + presiunea pe care le resimt; dacă este tânăr, totul pare mai prietenesc, fluent, ca o joacă. Actriţa Oana Mogoș a fost cea care a oferit anumite aspecte din culisele profesiei (mai ales că dumneaei se ocupă individual de persoana cu care lucrează, află care îi sunt defectele și cum pot fi transformate în atuuri). A fost o atmosferă caldă, plăcută, în care aproape că te simţeai că ești binevenit și că aparţii locului - mai-mai că m-aș fi înscris și eu la Teatru. Fiecare generaţie care absolvă la Galaţi termină programul de licenţă cu o piesă care se joacă la Teatrul Dramatic „Fani Tadini”.
„O noapte furtunoasă” este o comedie în patru tablouri de Ion Luca Caragiale; a apărut în „Convorbiri literare”, în anul 1879, în nr. 7 și 8 și a avut premiera la Teatrul Naţional din București pe 18 ianuarie 1879. Efectele după acea reprezentaţie? Conform Wikipedia, „(...) autorul, ieșit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase dezlănţuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat și huiduit de grupuri organizate la galerie. Despre ceea ce se întâmplase mărturisește chiar Caragiale: „Se răspândise vestea că piesa lovea în instituţia Gărzii Cetăţenești. Iar la a doua reprezentaţie, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit și ameninţat, de o droaie de patrioţi din Garda Civică, cu bătaia în piaţa Teatrului. Niște tineri ofiţeri m-au scăpat de furia lor.” Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Naţional să scoată piesa „O noapte furtunoasă” din program. De altfel, protestul fusese organizat de un grup de pretinși moraliști, pentru acordarea unei satisfacţii micii burghezii „ultragiate” de conţinutul piesei. Și, cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc din secolul al XIX-lea.
