Mioara Baciu, "Așezăminte sufletești", Editura "Armonii culturale", Urechești-Bacău, 2023
Mioara Baciu știe să se joace cu metaforele, încălzind sufletele iubitorilor de poezie, cărțile sale ademenind cititorii la lecturi plăcute, emoționante. Poeta scrie un vers limpede, precum apa unui izvor de munte, din care se pot adăpa adevărații iubitori de poezie. Pentru Mioara Baciu, "Cărțile sunt aripi de gând îmbrăcate în cuvânt", "sunt foșnetul inimii, gânguritul frunzei, parfumul dimineților", "sunt aripi de soare pe meandrele timpului...".
"Așezăminte sufletești", cea mai recentă carte a Mioarei Baciu, este o declarație de credință pentru Mântuitorul Hristos, cel care "a înviat cu adevărat!", un omagiu pentru "minunea mea", mama, căreia îi oferă "noiane de ghiocei", pentru Eminescu, "tatăl limbii românești, care ne-a apărat moșia", un "dor de albastru" pentru plaiurile românești. Autoarea trăiește cu încrederea că "Lumina, de dincolo de perdelele minții, așterne, în labirint de inimi, o nouă zi...".
Pentru meritele creațiilor sale literare, jurnalistice și de animator cultural, este membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a Asociației Scriitorilor de Limba Română din Quebec, Canada, a Societății Scriitorilor "Costache Negri" din Galați, redactor la revista "Spania literară" din Madrid, redactor-șef la revista "Dobrogea culturală", redactor și colaborator la mai multe ziare și reviste locale, din țară și din străinătate (ex. "Timpul", din Italia).
Mioara Baciu abordează în creațiile sale o tematică largă și diversă: iubirea pentru copii, pentru familie, pentru tot ceea ce o înconjoară. Creația sa poetică este influențată, adesea, de marile spirite ale poeziei românești: Mihai Eminescu ("Romanță iubirii"), Lucian Blaga ("Corola de gânduri"), Marin Sorescu ("De vine-o zi") sau Adrian Păunescu ("Și iată azi mă întorc la tine, mamă").
"Așezăminte sufletești" este cea de-a cincea carte de poezie a Mioarei Baciu, după "Dincolo de vise" (2018), "Raze de gând" (2019), "Pe potecile gândului" (2020) și "Tăceri îmbrăcate în cuvânt" (2021). O consistentă prezență are Mioara Baciu în cele aproape 20 de antologii, editate în țară (Iași, Adjud, Olănești etc.) sau în străinătate (Marea Britanie, Canada, Italia, Spania, Columbia), unde i-au apărut multe dintre poezii.
Pentru creațiile sale literare, Mioara Baciu a fost onorată cu mai multe premii, mențiuni și premii speciale, dintre care amintim: Premiul special în cadrul celei de-a patra ediții a premiilor literare "Uniti per la legalita", Napoli, 2020; Premiul concursului "Eleganța iubirii", Montreal, Canada, 2021; Premiul special al juriului în cadrul celei de-a IX-a ediții a Festivalului "Grigore Vieru"; Premiul I la Concursul internațional de creație literară "Freamăt de Codru și Ape", Slănic Moldova, 2023.
Revenind la "Așezăminte sufletești", volum care generează considerațiile din aceste rânduri (80 de poezii, cu o prefață semnată de profesoara Adina Mitroiu și o postfață aparținându-i Danielei Guman), apreciem limbajul accesibil folosit de autoare, simplitatea și naturalețea exprimării, uzând de cuvinte curate, românești, care rezonează cu sensibilitatea, cu armonia, cu prietenia adevărată, cu spiritul românesc. Reperele creației Mioarei Baciu sunt credința în Dumnezeu, mama, Eminescu, Dunărea, iubirea de natură. Iată câteva argumente: "A înviat din morți, călcând voit pre moarte/ Prin jertfa Sa, tumultul de păcate a spălat/ Și prorociile a împlinit, din Sfânta Carte,/ Rostim azi cu evlavie: "Hristos a Înviat" ("Hristos a Înviat cu-adevărat!") sau "Ajută-ne să nu mai fim trufași/ Ne scoate din robie de păcat/ Învrednicește-ne să fim părtași/ La suferința ce-ai trăit cu adevărat!" ("Te-ai înălțat la cer în slavă"); "Știu, mamă,/ că te-ai mulțumit mereu/ cu infinit de puțină lumină/ de teamă,/ că s-ar putea face întuneric/ pe cărările mele..." ("Știu, mamă!") sau "Chipul tău, mamă, icoana nestemată a sufletului meu,/ Mi-aduce liniște și pace, concentrice culori de curcubeu/ Și legământ, senin de vise, speranțe, crez în Dumnezeu/ Și pururea curată, o inimă, a mea, a ta, mereu..." ("Chipul tău. Glasul tău, mamă..."); "Dacă n-ar fi Eminescu/ Freamăt, codru și alean,/ Lac, dorință, dor terestru/ Floarea-ar fi albastră-n van." ("Dacă n-ar fi Eminescu") sau "Eminescu e iubirea,/ E Luceafărul cel blând;/ Eminescu-i nemurirea,/ Adunată în cuvânt" ("Odă lui Eminescu"); "Neprihănite versuri stau să-mi cadă/ Pe umerii tăi dalbi și sfinți, regină-țară/ Să nu ne fie trecerea prin viață o șaradă/ Tot ce-ți rănește trupu-n viață să piară!" ("Iubită țară, România") sau "Mi-am proptit gândul pe brațul tandru/ al ancestralului fluviu.../ I-am citit povestea nescrisă/ cernută prin graba timpului,/ îmbrățișând secunda/ ce-și țipa nemurirea prin ram de salcie.../ Am cules lumina din ochiul cerului/ și am revărsat-o/ în șoapta Dunării, pentru ca/ anotimpul ei/ să inunde respirația minții/ în ceasornicul vieții..." ("Sulina, eterna poveste").
Mioara Baciu scrie o poezie optimistă, reconfortantă, pentru sănătatea sufletului, o poezie care poate fi citită în catedrală, dar și pe cărări de munte, în taina nopții și sub cerul senin, dogoritor sau înstelat. Mioara Baciu scrie pentru iubitorul și cititorul împătimit de vers, căruia îi inoculează dragostea de poezie. Citiți cartea Mioarei Baciu, "Așezăminte sufletești" și veți iubi și mai mult poezia!
