Tulburătoare pledoarie pentru pace. Pace în sensul ei firesc. Puternic. Nu un surogat îngenuncheat în umilinţă. Şi o răvăşitoare frescă a războiului de lângă noi. Asta au trăit, vineri şi sâmbătă seara, spectatorii primelor două reprezentaţii ale spectacolului „Slava România”. Într-un spaţiu unic - o fostă hală industrială - Katerina, o refugiată ucraineană ajunsă în România, îşi dezvăluie povestea într-o monodramă scrisă de Andrei Velea. Spectacolul îşi datorează viziunea regizorală și scenografică unui artist vizual conceptualist, Monica Turcu. Iar interpretarea actriţei Elena Emandi pictează cu emoţii direct peste suflete publicului.
„Spectacolul conține imagini cu un puternic impact emoțional”, s-a anunţat încă de la punerea în vânzare a biletelor. Eu am intrat în sală cu inima strânsă, păşind cu grijă pe lângă scenă. Să nu tulbur solemnitatea moviliţelor de pământ cu câte un hârleţ înfipt… ca într-o cruce nesfârşită. Un snop de cruci neterminate pe care avea să-l ridice şi să-l poarte pe umeri, cu toată fragilitatea trupului şi forţa uriaşă a conştiinţei, Katerina.
Venirea şi plecarea ei din scenă, domoale, în rochie neagră de doliu, târând o raniţă de soldat, mi-a amintit de scenele zguduitoare la care am fost martoră în 27 februarie 2022, la Isaccea, când bacul cu refugiaţi a ajuns pe malul românesc al Dunării. Era frig umed şi pătrunzător, vânt aspru care şfichiuia fără milă, dar linişte şi pace. „Priveam apusul peste Dunăre și mă gândeam că tare ciudată mai e normalitatea atunci când te obișnuiești cu absența ei...”, a răspuns eroina gândurilor mele.
În urma Katerinei, pe scenă, a rămas pământul răscolit şi-o candelă arzând. Asta rămâne mereu în urma războiului. Şi suferinţă câtă nu încape… şi nedreptate care dă pe-afară…
A fost o experienţă teatrală unică şi aparte, care, cel puţin mie, mi-a cerut timp ca să mi se limpezească în minte şi-n suflet ce-am văzut, ce-am auzit şi ce-am simţit! Şi să pot rosti cu fruntea sus şi inima în palmele cu care am aplaudat: „Slava România”.
Mai trebuie spus că spectacolul „Slava România” este un alt proiect „BlackBox”. Evenimentul reprezintă o realizare deosebită pentru Galați, marcând contribuția remarcabilă a trei artiști cunoscuți atât la nivel local, cât și național, membri în Asociația Creatorilor de Ficțiune, Filiala Galați, Andrei Velea, Monica Turcu şi Simona Andrei. Textul piesei a fost nominalizat la concursul de Dramaturgie – Monodramă de la Bacău, ediția a XI-a, și a obținut locul al doilea la Concursul Internațional de Creație literară „Nicomah”, ediția a VI-a.
