ÎŞI ADUC AMINTE ŞI ÎNCEP SĂ UITE (auto/persiflare de asalt)

ÎŞI ADUC AMINTE ŞI ÎNCEP SĂ UITE (auto/persiflare de asalt)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Una câte una, două câte două,

multe câte multe, toate câte toate

îşi aduc aminte şi încep să uite -

vreau să nu se poată!... uite, că se poate!

Parcă se aude (încă se aude)

cum (se) legănară-n şoaptă cuiburi pline,

cum (se) fremătară toate, cum făcură

umbră şi răcoare proştilor... CA MINE!!!

Şi încep să cadă până la pământul

plin cu vieţi pierdute, lacrămi şi păcate,

până pe cărarea către totdeauna,

unde niciodată nimeni nu mai cade!

Cad... şi mă-nfioară alt fel de foşnire,

şi-mi trezesc (din moarte) rele şi regrete -

e-un vârtej simfonic mijlocul căderii:

lumânarea vie-a celui care crede!

Celui care crede-n galben şi-n uitare,

care suflă-n verde, care ştie bine

că aceste frunze au făcut odată

umbră şi răcoare proştilor... CA MINE!!!

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 3971 ori Ultima modificare Joi, 28 Noiembrie 2024 16:35

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.