În toamna anului 1966 ajungea la Galați, în urma repartiției guvernamentale pentru Liceul din comuna Pechea, tânărul Ioan Murariu, proaspăt absolvent al Facultății de Arte din Iași. Cum Inspectoratul Școlar Județean din vremea aceea avea nevoie de un profesor de Educație Plastică la Casa Pionierilor din Galați (astăzi, Palatul Copiilor), i-a propus să rămână în oraș și să lucreze la această instituție.
Propunere pe care desigur nu a refuzat-o, dimpotrivă, l-a bucurat, mai ales că orașul de pe malul stâng al Dunării, înconjurat de ape, cu o dezvoltare edilitară și industrială aflată în plin avânt, în care existau un Muzeu de Artă, un Liceu de Muzică și Artă Plastică, precum și un Cenaclu al Artiștilor Plastici (devenit în 1968 Filială a U.A.P.R.), îi deschideau perspectivele unui viitor prosper, a unei activități didactice și artistice care să-i aducă satisfacțiile și împlinirile la care aspira.
Artistul s-a născut la 24 iunie 1943 în satul Spiridoneşti, comuna Icuşeşti, județul Neamț. Școala elementară a urmat-o la Brusturi-Drăgănești, comună unde părinții săi s-au stabilit la puțin timp după nașterea sa. Și-a continuat studiile la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași, iar după absolvirea acestuia fost admis la Facultatea de Arte din același oraș, pe care a terminat-o în 1966 la clasa profesorului Constantin Radinschi, unul dintre cei mai mari acuareliști ai României. Repartizat la Galați, a lucrat ca profesor de Educație Plastică mai întâi la Casa Pionierilor și apoi, din 1970 până la pensionare (2000), la Școala Gimnazială Nr. 25 Galați, între anii 1990 – 1998 fiind și director al acestei instituții.
În paralel cu munca la catedră a desfășurat o bogată activitate artistică, manifestându-se atât în domeniul picturii, cât și al sculpturii. În 1980 a fost admis ca membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar în 1995 a fost ales președinte al Filialei Galați a U.A. P. R., pe care a condus-o timp de 11 ani, până în 2006.
Ca pictor, a debutat în expoziția plasticienilor gălățeni de la sfârșitul anului 1967, iar în iunie 1970 și-a deschis prima expoziție personală de acuarelă și pictură în ulei la Clubul Ziariștilor. Acesteia i-a urmat altele, organizate la Galați (1988, 1989, 1996 - sculptură, 1998 - sculptură); Iași (1988); București (1990). În același timp a participat la numeroase manifestări de profil cu caracter local, județean, național și internațional de la Galați, București, Suceava, Bârlad, Buzău, Piatra Neamț, Iași, Bacău, Tulcea, Focșani, Brașov sau din afara țării, din Bulgaria, Germania, Italia, Slovacia, ca și la la Taberele de creație de la Buzău (1981), Bulgaria (1984), R. F. G. (1986), Olanda (1987). A fost onorat cu Premiul III la Expoziţia Republicană de Artă Plastică a Cadrelor Didactice, Bucureşti (1976) și Premiul de Excelență al Filialei Galaţi a U. A. P. R. pentru întreaga activitate (2016). Are lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, Bulgaria, Cehia, Germania, Franţa, Italia, Olanda, Anglia, S.U.A.
Creația lui Ioan Murariu-Neamț din domeniul picturii și sculpturii este bogată și variată. Artistul a cultivat cu consecvență peisajul, natura statică, portretul, compoziția cu două și mai multe personaje, nudul, optând pentru o pictură figurativă, iar în sculptură, alături de portret, a abordat compoziția realizată în cheie abstractă.
În genul peisajului, care constituie un reper spre care s-a îndreptat întotdeauna pictorul cu pasiune în cariera sa, întâlnim tablouri cu priveliști de pe meleagurile natale care i-au fermecat copilăria și anii adolescenței, din Lunca Siretului, de la Marea Neagră, din zonele montane, de pe Dunăre, dar și din Italia, în special din Veneția, din Slovacia, Bulgaria, Olanda, Germania. De cele mai multe ori aceste peisaje sunt însuflețite de prezența omului, ipostaziat ca drumeag pe cărări de munte, relaxându-se la umbra și răcoarea pădurii, aflat la o partidă de pescuit, la munci agricole sau bronzându-se pe nisipul plajelor. Uneori, chiar protagoniștii din compozițiile sale cu mai multe personaje sunt plasate într-un cadru natural, acesta constituind un mediu ale cărui elemente participă din plin la stările lor sufletești.
Muzica și lumea circului constituie două teme care l-au preocupat foarte mult pe Ioan Murariu-Neamț, materializate în ciclurile „Concertul” și „Din lumea circului”. Ambele sunt axate pe sondarea psihologiei persoanelor din lumea artistică. Motivele, deși se repetă, nu creează senzația de monotonie, sunt concepute de fiecare dată din altă perspectivă, într-o altă gamă cromatică, în fiecare tablou pictorul își pune și rezolvă noi probleme. În alte compoziții, artistul abordează teme din realitatea socială a României, se inspiră din datini, obiceiuri și ritualuri românești sau dezvoltă tema perenității creației. Metafora și simbolul joacă un rol important în tratarea subiectelor.
Naturile statice alcătuiesc un alt capitol important al picturii lui Ioan Murariu Neamț. Obiecte dintre cele mai felurite din categoria celor de uz casnic, legume, fructe, melci, scoici, statuete, albume de artă, instrumente muzicale, flori etc. sunt pictate în frumoase și echilibrate aranjamente compoziționale. Se simte plăcerea cu care artistul le transpune pe pânză, preocuparea lui pentru redarea universului material al lucrurilor făcând casă bună cu grija pentru formă și culoare. În stil realist, urmărește uneori evidențierea fidelă a detaliilor și texturii obiectelor, alteori. într-o viziune modernă, apelează la geometrizări, la simplificări ale formelor, la folosirea unor culori puternice.
În sculptură, materialele din care artistul își realizează lucrările, în majoritate ronde-bosse-uri, sunt lemnul, marmura și piatra. L-a preocupat atât fizionomia umană, prin executarea unor portrete într-o manieră stilizată, dar mai ales s-a arătat interesat de formele abstracte. Creaţia lui sculpturală a trecut prin două etape esenţiale. Una ce ţine de explorarea calităţilor plastice naturale ale lemnului, pietrei şi marmurei, iar alta impunând o viziune constructivistă, dezvoltând o geometrie spaţială apropiată de cea a arhitecturii. Indiferent de materialul în care și-a realizat lucrările, artistul a optat pentru forme și volume sintetice, pentru echilibru între plinuri și goluri, între zonele luminoase și cele umbrite. L-a preocupat, de asemenea, într-o mare măsură ritmul compozițiilor, astfel că unele lucrări dau senzația de greutate, altele parcă se desprind de teluric și se înalță spre un spațiu al deplinei libertăți (una dintre expozițiile sale de sculptură s-a intitulat chiar „Ritmuri în marmură și piatră”).
Pendulând între real și abstract, rămânând însă mai ales în zonele acestuia din urmă, artistul a demonstrat că sculptura l-a preocupat în aceeași măsură ca și pictura, că exigenței, grijii și meticulozității cu care și-a elaborat lucrările nu le-a făcut niciodată concesii. Discursul său plastic, fie în pictură, fie în sculptură, s-a dovedit de-a lungul timpului a fi coerent, expresiv, clar, vorbind despre un spirit echilibrat, căutător în permanență a unor soluții plastice prin care să-și materializeze convingător mesajul pe care a vrut să-l transmită iubitorilor de artă.
Profesor și pedagog ilustru, care a format gustul pentru frumos al multor generații de elevi, artist care a făcut de-a lungul anilor dovada unei remarcabile capacități creatoare, Ioan Murariu-Neamț este autorul unei opere picturale și sculpturale cu o bogată încărcătură ideatică și emoțională, făurită în peste 50 de ani de rodnică activitate, căreia puțini îi știu adevăratele ei dimensiuni. Și cum această operă nu este încheiată (la cei 81 de ani artistul creează cu aceeași vigoare și pasiune) este firesc ca în viitor să înregistrăm și alte realizări care să se adauge și să încununeze o viață închinată artei.
Foto 1 Ioan Murariu-Neamţ - "Iarna la Siret"
Foto 2 Ioan Murariu-Neamţ - "Echilibru"
Foto 3 Ioan Murariu-Neamţ - "Sânziene dansând"
Foto 4 Ioan Murariu-Neamţ - "Concert"
