Daniela Lăcrămioara Capotă (DLC) a prezentat reuniunea de săptămâna trecută a Cenaclului "Noduri şi Semne" două grupaje de texte: primul - de poeme, sub titulatura poezia ca vindecare, al doilea - de haikuuri, intitulat poezia ca tăcere.
Ambele grupaje au fost apreciate ca deosebite prin sensibilitate și eleganță, delicatețe și emotivitatea fiecărui poem în parte; toate - sub umbrela unui ludic discret și a unui lirism bine dozat prin imagine și metaforizare - care definesc, deja, o stilistică proprie, bine conturată, a protagonistei.
Pe strada ei copacii cântă,/ un trifoi iese dintr-o crăpătură de asfalt,/ păsările au aripi din frunze,/ frunzele devin păsări colorate,/ norii stau pe un băț de vată de zahăr,/ vișinile miros a tei./ Uneori luna o ia de mână,/ iar castanele sunt rotunde și lucesc ca mobila lăcuită/ din sufrageria blocului construit în anii `60 în care ea și-a trăit copilăria. (Altimetrie)
"Poezia ca vindecare - romantism lucid, sensibilitate. Explorează în propriul eu după nestemate. Din trăirile de altădată răzbat amintirile intense. Patima inundă: E suficient să te știu în același oraș cu mine, i-a spus odată/ și ea a țesut povestea,/ care acum atârnă ca o plasă de paianjen,/ ruptă de vântul unei toamne/ în colțul unei ferestre. (Anatomia unei iubiri). Ca și: În flacăra lumânării/ se află un om,/ câteodată o adiere/ îl clatină/ dar el își continuă drumul/ din fața icoanei. (Rugăciune).
Poezia ca tăcere - picturi makimono, irizate, migălite pe suluri din paie de orez și transpuse apoi în cuvinte: cireși înfloriți -/ bunicul își pune/ pantofi ușori sau zi de vizită -/ un cosaș zăbovește/ pe pragul ușii." (Nelu Păcuraru)
"Poezia DLC este terapie pentru suflet. Cuvintele alese cu eleganță și frumusețe curg precum apa curată de izvor, potolind setea cititorului și, în același timp, vindecând. Poemul Altimetrie pare să surprindă un univers poetic al copilăriei și al imaginației, evocând o lume vibrantă și vie, plină de metafore naturale și sinestezii, conturând o atmosferă în care natura și obiectele cotidiene capătă dimensiuni fantastice, sugerând o întoarcere la inocență și la bucuria descoperirii. Sunt prezente metafore și imagini senzoriale: copacii cântă, norii sunt comparați cu vata de zahăr, iar frunzele devin păsări. Aceste imagini creează o atmosferă onirică. Poemul este o explorare a felului în care realitatea poate fi reinterpretată prin ochii unui copil sau ai unui visător, îmbinând detalii cotidiene cu imagini fantastice. Sunt fascinată de universul pe care ni-l prezintă prin poezia ei - fie ea poematică sau haiku." (Silvia Curelaru)
"Poemele DLC sunt scrise cu sufletul la vedere; dacă i-am scoate simțirea, nu ne-am mai putea bucura, la fel, de poezie; scrisul ei este determinat atât de durere, cât și de bucurie - un fel de sublimare a realității, a trăirilor, a sentimentelor." (Carmen Neacșu)
"Respirăm aerul diafan imprimat de DLC în ambele grupaje. Poezia ca vindecare scoate la lumină momentele în care sufletul rănit își ia zborul spre o nouă călătorie de la o fereastră/ pe unde trec cocori origami./ Când nu adie luna,/ norul se destramă/ în cele cinci petale ale florii de cireș. O poezie delicată, suavă ca și pastelurile ei. Poate ar trebui mici modificari în gândurile care-și au propria anatomie. Amintirile scoase dintr-un malaxor al timpului chiar duc la vindecare. Castanele care lucesc ca mobila lăcuită din sufragerie, iubirea țesută ca o pânză de păianjen - sunt imagini plastice de o forță colosală. Poezia ca tăcere ne poartă în lumea haikuurilor." (Mioara Ardieleanu)
"În primul grupaj, o descoperim pe DLC așezată în pastel - fiind actorul, scenograful și regizorul unor scene reale. Mi-a plăcut mult confesiune - unde, în câteva versuri, descoperim talent, multă sensibilitate, gânduri condensate în tablouri zugrăvite în povești ludice. În al doilea grupaj, amprenta este clară și magistral zugrăvită - un haiku de fundație." (Victor Dragomir)
"O poezie care se apropie de suflet - și vindecătoare; până acum, am privit poezia cu vers alb ca fiind mai rece, mai rigidă, dar textele DLC m-au convins de contrariu, prin sensibilitate și poveste care trezesc emoția cititorului." (Coca Drăgan)
"Texte ce au, parcă, un sunet de cristal - curat, frumos, strălucitor; multă delicatețe și suavitate care se dovedesc a fi particularități ale sale ce-i definesc o stilistică proprie, bine conturată; și…, sunt terapeutice, într-adevăr." (Ecaterina Păun)
"Noile drumuri lirice deschise destul de curând de DLC sunt deosebit de promițătoare. Poemele sale în vers alb sunt destul de bine conectate la poezia contemporană, interferând cu așa numita proză foarte scurtă. Rezultă și personaje memorabile precum Țana, iubiții, unii dându-ți fiori, precum Jucătorul. Scriitoarea reușește să salveze frumosul, îl vindecă precum o Sfântă Vineri, dacă tot este vineri…" (Adrian Gh. Secară)
Vineri, 6 decembrie, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citește Adrian Talabă.
