La ultima reuniune a Cenaclului "Noduri şi Semne", Silvia Curelaru ne-a citit un grupaj de 18 poeme foarte bine primite/ apreciate de colegii prezenți. Sensibilitate, subtilitate, inefabil bine așezat, mesaj încărcat de semnificații existențiale privind dragostea și ura, frumosul și urâtul, binele și răul etc. - sunt o parte dintre calificativele frunzărite din comentariile serii.
lacrima adăpostită/ între palmele uscate tace/ îți simte răceala precum liniștea apei/ simte țipătul șacalului înainte de Răsărit/ se ascunde naivă printre sunetele unei simfonii/ dintr-un nord amanetat al unei partituri uitate/ printre degetele în rugăciune/ îți simte înstrăinarea. (simfonia nordului)
”Versuri pline de sensibilitate, decente, pure; metafore extraordinare.” (Coca Drăgan)
”Înclinații estetice deosebite în a combina metafore, plus lirismul metaforelor înseși: un cântec de pâslă amar cât o zare; lacrimi brodate cu respirație de înger; noaptea strigă după diminețile tivite-n râuri... Pe scurt, o sensibilitate artistică lucidă, echilibrată și un evantai de trăiri ori simfonii poetice cu finalitate spre marea anvergură.” (Nelu Păcuraru)
”Poezia Silviei Curelaru seamănă cu un cântec de lebădă, are un dulce-amar și un amar-dulce care te înfioară; ne transmite mesajul că ne aflăm în permanență între două stări contrastante: dragoste și ură, frumusețe și urâțenie, bine și rău etc.; de asemenea, mesajul că, între divinitate și om, există o comuniune permanentă; poemele sale sunt ca niște libelule prinse într-o bucată de chihlimbar și au o atmosferă crepusculară bine creionată; durerea este potențată, temperată și echilibrată de frumusețea naturii, de dragoste și de seninătate.” (Anca Șerban Gaiu)
”Îmi dă sentimentul că se pregătește pentru un cântec duios de lebădă; are o subtilitate cu care surprinde și dozează foarte bine energia trăirii și un inefabil deosebit.” (Ecaterina Păun)
”Este un pas înainte în elaborarea poeziilor, în sensul că sunt mult mai coerente ideatic și dezvoltă mai clar temele propuse. Rămâne, însă, un soi de retorică ce detensionează liric textele, prin invocațiile folosite, uneori, chiar și în titluri. În poezia de față, natura prezentă se simte ca o prelungire a Divinului și o oglindire a Lui în lume.” (Stela Iorga)
”Poeziile transmit un mesaj profund despre trecerea timpului, fragilitatea existenței, melancolie și speranță. Găsim o lume închisă în tăcere și întuneric, unde timpul pare bolnav și suspendat. Există o luptă interioară între dorința de lumină și stagnarea într-un spațiu al incertitudinii - sugerând, totuși, o formă de continuitate și rezistență, un simbol al speranței prin lumina candelelor. Poemele vorbesc și despre acceptarea schimbărilor inevitabile și importanța de a trăi în prezent, admirând frumusețea momentului. Explorează bine relația dintre timp, amintire și spiritualitate, modalitatea de a învăța să asculți, să simți și să trăiești în armonie cu timpul, păstrând în suflet ecoul celor dragi. Simbolistica îngerului și a norului sugerează renaștere, purificare și continuitatea sufletului dincolo de timp. În ansamblu, poeziile vorbesc despre trecerea ireversibilă a timpului, dar și despre frumusețea efemerului, despre cum, în ciuda tristeții, există mereu o lumină care continuă să ardă - fie în noi, fie în amintiri.” (Marina Gherghef)
Nu putem închide această cronică fără a ne exprima admirația și bucuria față de colega noastră Daniela Lăcrămioara Capotă, care a obținut locul 2 în cadrul celui de-al 29-lea concurs internațional de haiku ''Kusamakura'' din Kumamoto, la care au participat 587 de scriitori din 67 de țări, cu un număr de 1.105 haikuuri, pentru care o aplaudăm și o felicităm din toată inima!
Vineri, 7 februarie, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citește Stela Iorga.
