Un SF a la David Lynch și Alfred Hitchcock, la Cenaclul „Noduri şi Semne” (I)
„Victor Dragomir (VD) reușește mereu să ne surprindă printr-o fantezie debordantă care țâșnește în cuvânt din te miri ce: un mers cu liftul, un pișcot care nu avea astâmpăr pe platoul de pe masă. Îmi reamintește de varianta masculină a lui Alice, din "Alice în Țara Minunilor" a lui Lewis Carroll. La un singur gând ce-i tremură în pleoape, ochiul lui fantastic se pierde în oglinda altei lumi și personajele apar ca pe scena unui teatru. "Etajul opt" te trimite direct în zona crepusculară, cu personaje ca lupul negru sau lupul de culoarea zăpezii, îngerul Hamaliel, cyborgul dar și Eul său multiplicat în multiuniversuri. Și-o frază magică: "Ia cheile și fugi!" "Pișcotul "- o pisică ce vorbește, peltică, cu iriși de culoarea cerului de mai, venită din viitor; salt cuantic și un univers poetic prin excelență, în care imaginația se pierde între noi, auditorii.” (Mioara Ardieleanu)
"Zgomotul s-a auzit asemenea unui tunet. Mi-am pierdut echilibrul, iar individul care semăna cu mine şi avea mirosul meu, s-a grăbit să-mi vină în ajutor.
- Ce-i cu tine, frate? i-am auzit glasul, simţind cum mă apucă de subţiori.
M-a tras către canapea, ţuguindu-şi buzele, apoi imitând un sărut hilar.
- De când te aştept! Am crezut că nu mai apari.
M-a măsurat din cap până în picioare, apoi şi-a arcuit sprâncenele, scărpinându-se după ureche.
- Arăţi rău, mi-a spus întorcând capul spre masa din bucătărie.
Printre gene am recunoscut paharul din care îmi plăcea să beau.
- Vrei apă minerală?
Am înclinat capul, privindu-i mersul legănat. Îşi târâia papucii şi pentru o clipă m-am gândit că fac şi eu la fel.
- Mă prostesc, mi-a răspuns ghicindu-mi gândurile.
Într-o clipă şi-a îndreptat pieptul şi a apucat pocalul cu o mişcare surprinzătoare. Am auzit apa şi zgomotul bulelor de dioxid de carbon, apoi s-a întors către mine.
- Uită-te bine! Eu sunt tu, acum zece ani. Pricepi?
- Nu înţeleg nimic, am răspuns cu gura uscată, chinuindu-mă să înghit.
- Adică... înainte de a lua decizii greşite. Eu nu voi rămâne cu ea! Este vorba de... ştii tu cine. Dacă doreşti, aştepţi până când voi ajunge la vârsta ta. Apoi vom deveni un singur trup. Însă va trebui să rămâi închis în această casă, unde nu vei îmbătrâni. Ai să te vezi pe tine, dar cu un alt destin. Facem afacerea?
Am apucat paharul cu amândouă mâinile, iscodindu-i faţa prin peretele de sticlă." ("Etajul opt" - fragment)
„Mi-a plăcut ideea de bază a celor două texte: misterul. Le-am interpretat pe ambele sub amprenta unui paradox fantastic ce pune în balanță prezentul, lumea contemporană, dar și viitorul, era ce va urma, descriind-o cu anumite detalii ce conturează textele într-un posibil adevăr.” (Marina Gherghef)
„A ajuns la o maturitate, în scris, care te face să te întrebi unde vrea să ajungă.” (Ecaterina Păun)
„Multe idei intersante; are cursivitate şi lejeritate în scris; mi-a plăcut intersecţia de planuri - trecut, prezent şi viitor - ceea ce permite o expunere de aspiraţii, idei, vise etc. De remarcat şi buna simbioză între text şi lectură.” (Gina Constantin Marinescu)
„De apreciat firescul cu care VD ne invită în lumea lui fascinantă; cred în ceea ce ne livrează.” (Carmen Neacşu)
„Mă duce cu gândul şi la Jules Vernes - prin faptul că poveştile au devenit realităţi peste timp; are un firesc ce dovedeşte că trăieşte şi crede în ceea ce scrie şi o imaginaţie bogată care trezeşte interesul.” (Coca Drăgan)
„Surprinzătoare imaginaţia ieşită din comun, ca de fiecare dată, de altfel.” (Ioan Gh. Tofan)
„"Etajul opt" mi s-a părut mai plină de metafore, mai elaborată şi mai interesantă ca ideatică, pe când în "Pişcot" este mai expeditiv, cu rezolvări mai facile. Multitudinea de idei din text este foarte importantă - ideea de prezent continuu, ideea de multiuniversuri etc. sunt bine susţinute în scris şi, mai cu seamă, ideea de bază - că lumea este o infinitate de posibilităţi. Ştie să creeze o tensiune care ţine cititorul în priză.” (Anca Gaiu)
„Două povestiri magice, pe alocuri cu accente mistice. Deosebite înclinații artistice spre ficțiune. Să alterneze povestirile în cont propriu cu altele la persoana a treia. Așteptăm cu interes cartea.” (Nelu Păcuraru)
* Vineri, 25 aprilie, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Gina Constantin Marinescu.
