În figuri geometrice/ mă desenez/ când din sentimente/ linie dreaptă între noi/ nu pot trasa.// Uneori sunt cercul tău circumscris din care/ perfect pătrat trăind/ nu poți evada.// Alteori mă resemnez./ Rotundă, melc în cochilie aștept/ să mă strivești/ plictisit/ de perfecțiunea laturilor tale. ("Când nu știi geometrie" - fragment)
Gina Constantin Marinescu (GCM) ne-a prezentat un grupaj de 26 de poeme - unele, în dulcele stil clasic, selectate din volumul "Rădăcini" și altele, în așa-zisa formă cu vers alb, selectate din volumul "Timpul care-mi aparține". Analizele și comentariile au pendulat între obiectivitatea intransigentă cu care ne-am obișnuit de multă vreme în cenaclu și subiectivismul delicat, de întâmpinare a poeților care dovedesc sensibilitate, trăiri pline de nostalgie și emoții intense, înclinație spre meditație etc.
”O curgere melancolică care, când și când, se poticnește între cuvinte nepotrivite. Dor și o tristețe bacoviană stăpânesc Timpul, iar cuvintele caută încă limba în care să se exprime. Poemul "Când nu știi geometrie" iese, totuși, în evidență, poate și poemul "Petecul de cer". O frază însă mi-a atins sufletul: În fiecare fulg topit în călimară/ E un crâmpei din basmul copilăriei de la țară. GCM are potențial, dar mai are mult de lucru pentru a-și scoate din modelul tehnic, dur, sufletul plin de nostalgie și frumos.” (Mioara Ardieleanu)
”Poezia GCM, îmbrăcată într-o naivitate cu parfum de metaforă, ne determină să visăm. Poemele cu vers alb sunt cele apropiate de gustul meu. Am remarcat poeziile "Ora exactă" și "Lecția fluturilor". Exprimarea este un plus evident și denotă antrenament și talent. Emoția coboară și ne aduce tuturor un respiro binemeritat cu nume de copilărie.” (Victor Dragomir)
”În unele dintre poeziile în vers alb, autoarea creează imagini expresive care stârnesc emoții puternice prin folosirea unui limbaj scuturat de metafore și epitete.” (Antoanela Mardar)
”Are un set de poezii pline de nostalgie, în care, parcă, își pune sufletul pe tavă; remarcabil patriotismul din unele texte; o poezie de citit și de simțit; nu are nimic fals.” (Ecaterina Păun)
”Mi-au plăcut mai mult poemele cu vers alb, iar din cele cu vers clasic - poemul referitor la Bacovia.” (Ioan Gh. Tofan)
”Are sinceritate, melancolie și muzicalitate; cred că este pe calea cea bună.” (Coca Coralia Drăgan)
”GCM are o fragilitate a versului, care vine din propria delicateţe - aşa că, atunci când îi citeşti poezia, respiri uşor ca şi cum să nu tulburi un glob de păpădie. Scriitoarea are în trusa de geometrie a versurilor un compas, oferindu-ne o lecţie despre un cerc, pe care l-a circumscris sentimentelor, adunând şi scăzând pe o foaie de examen transformată într-o scrisoare de dragoste ("Când nu știi geometrie") și, în egală măsură, o "Lecție despre fluturi" care, în propriul lor efect, au generat o mare de emoție, Pentru că noi, femeile/ suntem fluide/ ocupând disperate/ forma vaselor sparte. ("Risipire"). (Daniela Lăcrămioara Capotă)
”Textele prezentate în seara aceasta se situează sub nivelul mediocru. Versuri ca: Vara lipsește aerul condiționat./ Am halucinații. Cred că sunt sorcovită./ Aleg prima cetină de brad nu pot sta alături de o creație închegată, bogată în idei, care creație dezvoltă totuși o temă, nu contează că e minoră, ori nu. Sunt pe ici, pe colo și mici oaze de lirism, ca : ... noi, femeile,/ suntem fluide/ ocupând disperate/ forma vaselor sparte sau: Fiecare are/ petecul lui de cer/ pe care îl vede în geam dimineața./ Al mamei, contopit cu al copilăriei mele, a rămas decupat,/ într-un sat/ fără stele - dar sunt mult prea puține pentru grupajul de poezii, plin de clișee!” (Stela Iorga)
”Stil laborios, uneori lucid, conștient, alteori nostalgic, melancolic. Pendulează cu oarecare timiditate între versul alb și poezia cu rimă. Sensibilitate artistică deosebită, cum se vede în poemul "Cântând cu Solveig": În cântec de lebădă,/ rochii cu ghețari pe umeri îmbrac,/ în aisberg cu inimă caldă/ mă prefac./ Unul pe altul ne vom topi:/ eu în ocean de iubire/ tu în mintea mea de vei fi. Amprenta copilăriei este evidentă, vezi poezia "Acasă la Nămoloasa". Personal, poezia GCM îmi sună familiar și o gust ca atare, trăgându-mă și eu dintr-un sat din lunca Siretului.” (Nelu Păcuraru)
”Între două lumi lirice, GCM poate îndrăzni mult mai mult. Depinde ce-și propune literar. Depinde de curaj. De ce n-am curajul deconectării totale? Depinde de lecțiile fluturilor, harfelor, forma vaselor sparte...” (A.G. Secară)
Vineri, 2 mai, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citește Stela Iorga.
