Muzei de la statuia lui Eminescu i se tot cere de ani de zile mâna. Sătulă să-i fie luată cu sila, a sfârşit prin a-şi trimite preţioasa încheietură la Starea Civilă, de bună voie şi nesilită de nimeni. Victimă a unei neînţelegeri (sensul figurat a fost încurcat cu cel propriu), mâna şi-a aşteptat timp de nouă luni pretendentul în vestiarul unei doamne cumsecade – poliţistul comunitar la această instituţie.
Ieri, aşteptarea a luat sfârşit: artistul plastic Gheorghe Andreescu a venit să aşeze piesa la locul ei - un ritual care face parte din sărbătorirea poetului la fiecare 15 ianuarie sau 15 iunie. În fiecare an, o mână de ghips trebuie lipită muzei, ca literaţii Galaţiului să-şi poată desfăşura liniştiţi manifestările.
În timpul anului, Dumnezeu cu mila. Nimănui nu-i mai pasă dacă are muza mână sau nu. În loc să aleagă varianta unei restaurări profesioniste (care ar costa, e drept, destul de mult) autorităţile locale au preferat varianta unei cârpeli (instalarea unei mâini din ghips) şi voluntariatul unui om de bună-credinţă - Gheorghe Andreescu, care a lipit până acum de douăsprezece ori încheietura muzei.
Cum s-a ajuns la ultimul din cele cinci mulaje de ghips, autorităţile au început să fie mai precaute. Imediat după sărbătoarea lui Eminescu de anul trecut, mâna a căzut. A fost recuperată de poliţistul comunitar public de la Starea Civilă şi păstrată până ieri.
„E normal să nu pot lipi mâna cum trebuie pe frigul acesta şi pe ploaie. Nu garantez că va ţine mai mult decât anul trecut. Trebuie făcut ceva cu statuia lui Eminescu s-o putem conserva, pentru că se deteriorează. Ar trebui făcută o replică pentru Parcul Central, iar originalul ar trebui păstrat într-un spaţiu închis, ferit de intemperii. Este prima statuie cu chipul poetului şi ar trebui păstrată cu grijă. Are o valoare inestimabilă”, ne-a declarat pictorul Andreescu, de pe schelele de la monument, în timp ce lipea mâna muzei.
Doamna Gabriela - poliţistul comunitar care asigură paza şi ordinea la Starea Civilă – ne-a spus că, cel puţin de când e ea angajată aici, mâna muzei n-a fost furată: „Se desprinde şi cade. Fie se sparge, fie poate fi recuperată şi stă luni de zile la noi în vestiar. Când se apropie 15 ianuarie, cei de la Primărie vin s-o ceară. Nu fură nimeni mâna muzei”, susţine femeia varianta care i se pare cea mai adevărată.
Un lucru e cert: statuia are foarte multe crăpături din ce în ce mai vizibile. Chiar dacă acum nu mai apucă nimeni să fure mâna muzei, monumentul mai poartă încă amprentele unor vandalizări repetate. Cine are urechi de auzit, să audă!
