Depărtări, greutăţi, înstrăinări

Depărtări, greutăţi, înstrăinări
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Unul dintre Arhiereii prezenţi la Sărbătorile Galaţilor, ediţia 2008, a fost Prea Sfinţitul Mihail, Episcop al Australiei şi al Noii Zeelande. Într‑un fel anume, Prea Sfinţitul Părinte Mihail a fost Acasă, pentru că este fiu al Eparhiei Dunării de Jos, născut în comuna Matca. L‑am întâlnit imediat după ziua Sfântului Apostol Andrei, după Sfânta Liturghie din

1 decembrie, când în Catedrala Episcopală a Galaţilor a hirotonit un preot pentru noua Eparhie din Australia şi Noua Zeelandă, acolo unde păstoreşte sufletele românilor. Despre configuraţia acestei Episcopii, despre problemele cu care se confruntă românii din acest spaţiu îndepărtat, ne‑a vorbit în cadrul unui interviu.

‑ Prea Sfinţite Părinte Episcop Mihail, aţi fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să păstoriţi şi să‑i chemaţi la unitate cu Episcopul pe românii din Australia şi Noua Zeelandă. Vă rog să faceţi o scurtă prezentare a noii eparhii.

‑ După cum cunoaşteţi, Sfântul Sinod al BOR, la propunerea Prea Fericitului Patriarh Daniel, a înfiinţat anul trecut Episcopia Australiei şi Noii Zeelande pentru fraţii noştri români din acea zonă. Au urmat toate formalităţile de alegere a Ierarhului şi acceptarea Statutului de funcţionare a Episcopiei care este în acord cu Statutul BOR, cu specificitatea locului în care este această eparhie. În Australia şi Noua Zeelandă sunt aşezaţi români de aproximativ 30‑40 de ani. În timp, au înfiinţate câteva parohii în funcţie de necesităţi, la Sidney, la Perth (Australia de Vest), în Adelaide. De asemenea, sunt câteva parohii şi în Noua Zeelandă, la Welington, Auckland şi Christchurch. Însă după înfiinţarea Episcopiei au apărut noi parohii pentru că sunt comunităţi de români numeroase care nu au preoţi români.

‑ Cum i‑aţi găsit pe românii din această parte de lume? Ce gânduri nutresc, ce doruri duc?

‑ I‑am găsit doritori de a avea legătura cu cei de Acasă şi ‑ cum este ştiut ‑ cel mai bun mijloc de a ţine legătura cu casa, cu cei dragi, este Biserica. În felul acesta sunt foarte ataşaţi de Biserică şi bucuroşi când observă că se fac paşi importanţi în acest sens. Suntem în purtarea de grijă a Prea Fericitului Patriarh Daniel, a Sfântului Sinod şi acest fapt ne dă speranţă şi nădejde că vom aşeza lucrurile în matca lor. Este o mare bucurie că s‑a înţeles, începând de la Preşedintele Ţării şi până la Guvern că românii din Diaspora pot să ajute România, pot să facă treabă bună acolo unde sunt  şi să reprezinte cu demnitate România.

‑ Cam câţi români trăiesc în acel tărâm îndepărtat?

‑ Se estimează că în cele două ţări ar fi în prezent aproximativ 90.000 de români. Fireşte, nu sunt toţi ortodocşi, sunt şi catolici şi protestanţi. Prin urmare, nu există o cifră exactă, dar peste jumătate din numărul lor sunt ortodocşi. Din acest motiv, este o datorie a Bisericii Mamă de a se îngriji de starea loc spirituală, dar şi de cea culturală a românilor.

‑ Viaţa de cult unde se desfăşoară?

‑ În parohiile mai vechi există biserici în proprietatea comunităţilor de români, iar pentru cele nou‑înfiinţate, fie că au fost închiriate, fie că suntem în faza de organizare, în căutare de un spaţiu pentru a‑l cumpăra sau a‑l închiria. Fiecare situaţie comportă o abordare la faţa locului.

‑ În general, sfintele locaşuri din ţară sunt ridicate de creştini. Acolo, cine vă ajută? Statul Român contribuie cu ceva?

‑ Statul Român ne‑a sprijinit, spre exemplu, anul acesta ‑ în septembrie – când am cumpărat proprietatea parohiei de la Christchurch; acum suntem în faza de a achiziţiona o proprietate pentru reşedinţa episcopală, pentru birouri, un Centru pastoral  misionar şi cultural în care să se adune toţi românii măcar o dată pe an la momente importante. Şi aşa vom putea păstra tradiţiile culturale, pastorale, spirituale potrivit tradiţiei Bisericii Ortodoxe Române. Pe de altă parte, dorim să conştientizăm comunităţile creştine ca să contribuie la achiziţionarea proprietăţilor, pentru a ne face acolo, la distanţă, o mică Românie...

‑ Ce înseamnă, pentru  Prea Sfinţia Voastră, Acasă?

‑ Acasă este când venim în România, dar şi când sunt în mijlocul creştinilor, fie din Australia, fie din Noua Zeelandă, în vreo vizită pastorală, în casa vreunui român. 

‑ Spune o învăţătură a Sfinţilor Părinţi  că acolo unde este Episcopul, acolo este şi Biserica...

‑ Prin Episcop şi prin preoţi, Biserica are darul de a menţine unitatea comunităţii; Episcopul poate aduce siguranţa în marea familie de români fie din ţară, fie din Diaspora.  Păstorul are datoria să fie alături de creştini oriunde s‑ar afla ei. Este foarte important când creştinii se simt  în grija Sfinţilor lui Dumnezeu, sub protecţia lor, sub oblăduirea Bisericii, cu rugăciunile Bisericii, cu binecuvântarea ei, pentru că aşa pot fi suportate  mai bine depărtările, greutăţile şi înstrăinarea, lupta de zi cu zi din societatea multiculturală pe care o oferă Australia şi Noua Zeelandă.

‑ Ce v‑a impresionat când aţi ajuns acolo?

‑ Căldura românilor, emoţia lor, acestea au fost în primul rând. Au simţit că au alături de ei un Păstor de suflete, că sunt protejaţi, că au binecuvântarea Bisericii şi a Patriarhului; că nu au fost uitaţi. După Revoluţie au cerut de  nenumărate ori parohii şi o episcopie. Bineînţeles că în ţară au fost multe de pus în ordine după atâta vreme de ateism. A fost posibil acest fapt după venirea în scaunul de Întâistătător al BOR a Prea Fericitului Daniel, care a înţeles necesităţile românilor din Diaspora, înfiinţând episcopii în Europa, America, Australia şi Noua Zeelandă. Acesta este rolul Bisericii, să‑şi facă simţită prezenţa în viaţa creştinilor, să‑şi adune fiii...

‑ Ce gând trimiteţi gălăţenilor, românilor între care v‑aţi ridicat?

‑ Este emoţionant când mă întorc în Galaţi, în judeţ, Acasă. Aici întâlnesc oamenii lângă care am crescut trupeşte şi duhovniceşte, care îmi sunt aproape şi dragi inimii mele. Mă întorc cu drag acasă, pentru că de aici iau putere, dar şi cele materiale, necesare ca să îmbunătăţim situaţia tinerei eparhii. Gălăţenilor, moldovenilor, dar şi ardelenilor, muntenilor, bănăţenilor şi dobrogenilor le transmit ‑ astăzi în Ziua Unităţii Naţionale ‑  să rămână în unitate cu  Episcopul  şi cu Biserica Drept măritoare acolo unde sunt. Numai în unitate vom putea să ducem mesajul poporului român şi vom arăta celorlalte naţionalităţi că suntem un popor civilizat, cu valori sănătoase, educat şi cu oameni foarte inteligenţi care pot pune în valoare credinţa, tradiţiile şi valorile creştine româneşti în perimetrul acestor ţări.

‑ Pentru că avem cititori şi pe internet, vă rog să ne spuneţi cum pot lua legătura cu Episcopia pe care o păstoriţi?

‑ Mergând la parohia ortodoxă cea mai apropiată sau pe site‑ul Episcopiei Australiei  şi Noii Zeelande – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Citit 2251 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.