(despre durere)
Ieri am auzit că vine şi m-am pregătit de gală:
mi-am pus fracul şi jobenul, fluturele, ghiulul, vesta;
şi mi-am lustruit bocancii c-o blăniţă anormală,
mi-am promis să nu mă doară nici în Buda, nici în Pesta.
Şi am dat cu mături fine prin grădină şi prin curte;
şi am văruit copacii, vâsc am pus frumos la poartă,
i-am spus mamei să frământe pentru poale-n brâu şi turte;
tatei – să îndrepte lemne, să repare nişte piatră.
Şi pe garduri şi pe sârmă am pus păsări care cântă
cântece în dorul lelii, triluri proaspete de nuntă,
am tocmit un zmeu sălbatic, diplomat în cai şi trântă,
uite-aşa, să nu se vadă măreţia mea măruntă.
I-am scos rochia din ladă mirosind a aşteptare,
a gutui, a toamnă lungă, a zăpadă, a iubire…
a nimic nu se petrece când se-ntâmplă doar uitare
după ce săgeata trece printr-o pasăre subţire...
Toate-s foarte pregătite: ploaia, fulgerul şi vântul,
liniştea şi focul, lampa cea cu flăcări aladine,
pâinea şi cuţitul, cartea, samovarul, somnul, gândul…
Latră câinele şi zice: nu mai vine, nu mai vine!!!