(nişte umbre)
Şi când mă apropii de casă îmi pare cu-atât mai departe,
cad îngeri deştepţi prin lucarnă şi toţi au arcadele sparte.
Văd umbră de tată prin viaţă, văd umbră de mamă prin curte,
văd soră strigându-mă: vino, am pus de dulceaţă şi turte!
Văd umbră de mine-n grădină, o umbră de-atunci, pare-mi-se,
văd oameni statui şi icoane în mijlocul porţii deschise.
Şi dau să mai intru o dată – de mult nu am fost pe acasă…
Vin îngeri şi-mi toarnă-n pahare doar vin cu aromă adeasă.
Văd umbră de mamă, de tată, de soră, de mine, de frate...
Vino, citeşte-le, doamnă, citeşte şi dă mai departe!
