(...) Acolo/ Printre crengile groase/ Și-a făcut cuib o pitulice/ O să am grijă de tine/ Au șoptit frunzele/ Clătinându-se odată cu furnicile/ Odată cu peștii și răsăritul/ O să avem grijă de tine/ Șoptiră într-un cor stelele/ Oglindindu-se în buricul trunchiului/ Oamenii în haine de lup/ Au dat foc cerului/ Din marginea lui/ Copacul s-a lăsat păscut/ De sulița focului/ Iubito, îți amintești/ Cum creștea iarba/ Cum se dărâmau turlele bisericilor/ În valuri nesfârșite/ Cum se legănau șoaptele și șopârlele/ Șerpii uriași și toate lighioanele/ Pe sub noi/ Cum zburau hainele/ Hainele noastre ca niște amintiri curate/ Ale unor momente care nu s-au petrecut/ Hainele noastre ca niște păsări uriașe/ Care se plimbau peste tot în lume și veneau înapoi/ Ca niște câini credincioși/ Cum ne îngropam sub pământ și ierburi de leac/ Și dormeam un somn odihnitor/ Vindecător/ Mai vindecător decât moartea/ În care ne opream pentru o clipă/ Să ne tragem sufletul/ Îți amintești marea bucurie/ A buricelor degetelor/ ”O să am grijă de tine”/ A oftat atunci Pământul.(...) ("Cartea a IV-a - Copacul")
Organizat în cinci capitole-cărți, poemul "Voi avea grijă de tine" este inspirat de povestea publicată în cartea cu același nume scrisă și ilustrată de Maria Loretta Giraldo și Nicoleta Bertelle - poem prin care Anca Șerban Gaiu (ASG) se pare că a făcut un salt valoric remarcabil, observat și apreciat de toți cei care au ascultat-o/citit-o în cenaclu. Scris, parcă, dintr-o suflare, pe un fir epic demn de renumitele basme orientale ("1001 de nopți", de exemplu), ASG ne sugerează un șirag simbolic de microgeneze în care magia și fantasticul creează habitate existențiale, plasate, inspirat, între ficțiune și realitate și armonizate intrinsec de un fir epic captivant.
”Versuri cristaline; este deosebită față de ce ne-a mai citit și, chiar, de ce s-a mai citit în cenaclu.” (Ecaterina Mihăiescu Păun)
”Se pare că ASG are nevoie de scântei foarte mici pentru a provoca explozii mari; povestea Lorettei Giraldo i-a inspirat un poem de anvergură, care m-a dus cu gândul și la "Alice în Țara Minunilor"; s-ar mai putea spune că, prin acest poem, ASG iese din superficialitatea poeziei actuale; structura epică atrage cititorul; deși a păstrat lucrurile bune - toate instrumentele de lucru, totuși, este pe o cale nouă; sper ca acest suflu inovator să determine un alt gen de poezie; are tente mistice și magice - transcedentale; de asemenea, mesajul este foarte important.” (Tudor Neacșu)
”Un poem modern cu un mesaj captivant, acela că iubirea este un catalizator între diversele forme existențiale ale lumii.” (Coralia Coca Drăgan)
”A scris acest poem ca și cum ar construi o casă; versurile sunt ca niște perle.” (Ioan Gh. Tofan)
”Citind poemul ASG, remarcăm dualitatea dintre fragilitate și confruntare cu realul. Tonul este nostalgic și tandru, nu doar contemplativ - uneori devine ritualic, cu repetiții care dau senzația de incantație sau rememorare intensă. Autoarea încearcă să refacă un spațiu interior care altfel s-ar pierde. Își dorește să descopere în cuvânt nuanțe, tensiuni și adevăruri. Poezia se hrănește din fragilitate, din rănile lumii, din cele proprii și chiar din rănile limbajului; nu caută să acopere rana, ci să o lumineze. Combinația dintre magic și delicat conduce spre un lirism cu nerv. Poemul este o adevărată geneză, iar eul poetic nu este unul rotund, ci unul vulnerabil, fragmentat - uneori speriat, alteori benefic, însă mereu lucid.” (Victor Dragomir)
”Un poem-poveste care mi-a declanșat multe trăiri. Un poem care te îmbracă în haina grijii și a iubirii; mi se pare că a trecut la un nivel superior în care filozofia/ înțelepciunea se manifestă din plin.” (Carmen Neacșu)
Vineri, 5 decembrie, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citește Victor Dragomir.
