„Nu îmi fac absolut niciun fel de problemă că nu aş putea aduce liniştea în teatru” * „Pepeniera de artişti este aici, lângă noi, la Facultatea de Arte” * „Trebuie să atragem lumea din nou în teatru, acesta e principalul deziderat şi asta se poate face!”
Destinele Teatrului Muzical „Nae Leonard” au fost încredinţate, prin votul unanim al aleşilor locali, directorului interimar Teodor Niţă, decanul şi totodată părintele Facultăţii de Arte din Galaţi. Artistul, solist de operă şi operetă, în vârstă de 44 de ani, este lector universitar doctor în interpretare muzicală şi un familist convins: are o soţie pentru care l-ar invidia mulţi bărbaţi şi doi copii, artişti la fel de talentaţi ca şi părinţii lor. Teodor Niţă este impresar artistic, absolventul unui curs internaţional de management, în cadrul unui program european, calificare pe care o consideră un fel de şcoală post-doctorat. Anul acesta, pentru a treia oară consecutiv, va merge să predea canto la Conservatorul „Franco Vittadini” din Milano. Invitaţia de a fi profesor colaborator în Italia este, pentru Teodor Niţă, o recunoaştere şi o onoare. Teodor Niţă a debutat pe scena Teatrului Muzical în 1990 în cor, unde a stat un an, apoi a mers la facultate şi a redebutat ca solist în 1996, pe când era student în anul V, iar de atunci nu s-a mai despărţit de scenă.
Consilierii locali, indiferent de culoarea lor politică, au considerat, marţi seara, că este cel mai potrivit pentru a conduce instituţia de cultură.
Iată ce planuri are noul director interimar:
- Unii ar spune că e o nebunie să vii la conducerea unui teatru cu atât de multe probleme şi cu suferinţe perpetuate vreme de zece ani. Cu ce gânduri aţi acceptat acest mandat?
- Marii teologi ai creştinismului spun că suferinţa este un dar de la Dumnezeu pentru că te face să te apropii de Dumnezeu, să fii mai bun, mai drept, mai înţelept. Şi atunci, eu cred că în aceşti ani noi nu am făcut decât să ne apropiem mai mult de Dumnezeu şi să devenim mai înţelepţi. Şi în momentul de faţă aşa am şi rămas. De aici încolo, fiind mai înţelepţi, putem să facem şi un pic de linişte, pentru că Dumnezeu îţi dă pentru o perioadă suferinţa, nu pentru totdeauna. Lucrurile trebuiau să se termine astăzi sau ieri şi, din acest moment, noi fiind puţin mai înţelepţi şi mai drepţi, cred că ne putem înţelege între noi. Eu sunt absolut convins de chestia asta, pentru că nu sunt un om al conflictelor, sunt un om care aduce linişte. Aşa cum mă ştiu majoritatea oamenilor, sunt tot timpul cu zâmbetul pe buze şi creez o bună dispoziţie, iar pe mine asta mă hrăneşte. Pe mine nu mă hrăneşte ura, mă hrăneşte partea frumoasă a lucrurilor. Nu pot decât să o împrăştii şi în jur şi nu îmi fac absolut niciun fel de problemă că nu aş putea aduce liniştea în teatru. Dezideratul principal de fapt acesta şi este. Din linişte, din frumuseţe şi din armonie se naşte muzica, bineînţeles.
- Care sunt principalele dumneavoastră obiective?
- Compartimentele teatrului sunt incomplete: orchestra, baletul, la cor stăm ceva mai bine. Există o soluţie imediată pentru rezolvarea acestor probleme – Facultatea de Arte. Sunt vreo 60 de studenţi numai la Canto, care au şi practică artistică în cadrul programei de învăţământ, care, deşi eu am propus, nu a fost luată în seamă, dar de data asta va fi luată Şi dintr-o dată, fără absolut nicio cheltuială din partea Primăriei sau a Teatrului, scena va fi plină de artişti cu şcoală, de tineri care îşi doresc să joace, să devină profesionişri. Pepeniera de artişti este aici, lângă noi. Majoritatea sunt gălăţeni, ei pot să-şi facă facultatea, să fie pe scenă, să se remarce. Îmbinarea asta între învăţământ şi practica artistică va fi extraordinar de binevenită. Este un mod de rezolvare a lipsei de personal la Teatrul Muzical. Aceşti tineri vor putea susţine concerte-şcoală, vor putea intra în producţii mici.
- Cum se face că în Consiliul Local v-au susţinut toate partidele?
- Eu nu am avut niciodată carnet de membru de partid, nici măcar pe acela din vremurile trecute, nu am apucat că eram în liceu atunci. Nu mi-a trecut vreodată prin cap să fac politică, nici nu am făcut vreodată politică, nici n-am semnat vreodată o adeziune. Sunt al tuturor pentru că aşa trebuie să fie arta. Eu cred că e cel mai bine aşa. Nu provoci rivalităţi, nu te întreabă nimeni cu cine ai ţinut, noi suntem de partea artei şi atât. Singura noastră politică trebuie să fie arta, apropierea de oameni. De ce să ne încrâncenăm şi să discutăm despre ce face politica din noi, hai să discutăm ce face arta din noi.
- Cum veţi relaţiona cu oamenii fideli fostului director Melinte?
- Mie îmi place să trăiesc în prezent. Dacă trăiesc în trecut sau în viitor, deja mi-am pierdut prezentul. Dacă nu avem tăria şi puterea de a porni de la zero, de a-i reconsidera pe oameni, atunci…
- Deci nu veţi începe o vânătoare de vrăjitoare?
- Fiecare om are dreptul la o nouă şansă. Este foarte bine că oamenii au avut relaţii între ei, măcar şi generate de orice alte interese. Eu sunt un om cu foarte mulţi prieteni şi nu-mi neg niciodată prietenii. Îi admir mai mult pe cei care i-au fost prieteni fostului director şi care în continuare i-au rămas prieteni decât pe cei care i-au întors spatele. Este problema lor, nu mă interesează. Nu facem artă în funcţie de relaţii. Chiar m-a sunat dimineaţă Laura Sava şi i-am spus că nu mă interesează ce a fost, ci numai ce a fost din punct de vedere artistic. Trebuie să facem artă şi cultură de calitate.
- Ce vom putea vedea nou pe scena Teatrului Muzical?
- Este o operă minunată, românească, „O noapte furtunoasă” a lui Paul Constantinescu, pe care chiar eu am regizat-o la noi la facultate şi cândva s-a jucat la noi la teatru cu mult succes. Am şi vorbit deja cu directorul Dramaticului, Vlad Vasiliu: îmi doresc un musical de mare amploare cu artişti de la Dramatic şi de la Muzical, aşa cum se face în Vest. Şi Galaţiul are nevoie să râdă. Ne dorim lucruri de bună calitate. Teatrul trebuie să devină şi o instituţie de educaţie a tinerilor, de atragere a lor spre cultură. Şi mă gândesc foarte serios să facem măcar lunar, o estradă a copiilor. Vă dau un exemplu, acum două săptămâni a fost un spectacol la Muzical cu Corul de copii Allegria şi a fost sala arhiplină, s-a stat în picioare. Trebuie să atragem lumea din nou în teatru, acesta e principalul deziderat şi asta se poate face!
