Publicistica lui Mihai Eminescu, incomodă în fostul regim
Foto: Foto: M. Stanciu

Publicistica lui Mihai Eminescu, incomodă în fostul regim
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Interviu realizat în exclusivitate cu singurul eminescolog în viaţă ce trudeşte din 1972 la  publicarea Operei Integrale Eminescu, reeditată în anul  2011


 

Anul 2011 a adus cititorului român cu drag de Eminescu „Opera Integrală Eminescu”, demers susţinut în timpul vieţii de T. Maiorescu, preluat de G. Călinescu, apoi, aşezat pe baze ştiinţifice de criticul literar Perpessicis care între anii 1969-1963 a adunat Poezia şi Literatura populară eminesciană. Demersul a fost continuat, după anul 1972,  de eminescologii Petre Creţia şi Dimitrie Vatamaniuc... Acesta este motivul pentru care, zilele din urmă, am fost oaspeţii academicianului Dimitrie Vatamaniuc, bucovinean ce locuieşte în sectorul I din Bucureşti. Deunăzi, pe o imaginară stradă… Eminescu, am poposit şi noi la „casa care poartă pe acoperiş Steagul Românie”, unde am discutat cu eminescologul român despre zbarerile care au fost, pentru ca opera Intergală Eminescu să vadă lumina tiparului, sub egida Editurii Academiei Române.

- Domnule academician Dimitrie Vatamaniuc, vă mulţumim că ne-aţi deschis uşa casei şi a sufletului Dumneavoastră, pentru ca astfel să  bucurăm cititorii noştri măcar cu o frântură din munca de cercetare pe care aţi depus-o. Vă rugăm să ne spuneţi, când a început întâlnirea cu cercetarea manuscriselor eminesciene, pentru completarea, adunarea şi publicarea  operei complete Eminescu?
- Efectiv, am început să-l studiez pe Mihai Eminescu din anul 1972, când am ajuns la Muzeul Literaturii Române şi când Alexandru Oprea, directorul muzeului,  a hotărât să continue editarea operei lui Eminescu. Însă acest demers de cercetare literară a fost iniţiat şi urmat de academicianul Perpessicius între 1939 şi până în 1963, timp în care a reuşit să tipărească şase volume.

- Eminescologul Perpessicius, pe numele adevărat D. Panaitescu, a încetat cercetarea constrâns de motive de sănătate, dar a lăsat şi o  scrisoare pentru urmaşi… Ce conţine această „Scrisoare deschisă”?
- Perpessicius părăsiseră „şantierul” de cercetare a operei lui Eminescu, cum el însuşi îl numea, pentru că îşi pierduse vederea la descifrarea manuscriselor. În aceste împrejurări, el a adresat o „Scrisoare deschisă către Editorul de la anul 2000”. Aici aduce laude predecesorilor săi care au contribuit - după posibilităţi şi împrejurări - la punerea în circulaţie a operei lui Eminescu; totodată el făcea previziuni pentru viitor. Perpessicius se îndoia, afirmând că „nu sunt semne ca la anul 2000 să fie posibilă publicarea operei integrale a lui Mihai Eminescu”. Previziunile nu s-au împlinit, astfel că în 2011, am reuşit sub oblăduirea Academiei Române să publicăm Opera Integrală Eminescu.

- Cum aţi ajuns coordonatorul „Colectivului” de cercetare a operei lui Mihai  Eminescu?
- În 1972, la un an de la moartea lui Perpessicius, Alexandru Oprea care era directorul Muzeului Literaturii Române, instituţie fondată de Perpessicius, şi director al Revistei „Manuscriptum” - întemeiată tot de Perpessicius -  a considerat că era de datoria sa să ducă mai departe această activitate. A fost atunci, în anii ’70, o împrejurare deosebită, când Cercetarea trebuia să se unească cu Învăţământul; se punea problema ca toţi cercetătorii de la institute să treacă în Învăţământ. A fost un proces lung, demarat în 1972, în urma căruia a fost stabilit un colectiv din care făceam parte eu, Petru Creţia şi alte două colege...  

- Aţi primit misiunea să faceţie coordonarea generală a Integralei Eminescu şi, în mod special, să vă ocupaţi de partea de publicistică eminesciană. Ştim că la apariţia volumelor IX şi X, Publicistică, au fost multe ispite, deşi Eminescu trecuse la ceruri de aproape un secol. Cum a fost întâmpinat volumul IX, în plină perioadă comunistă?
- Volumul IX, apărut în 1980, cuprindea publicistica lui Eminescu din perioada studiilor universitare şi din perioada când a publicat la „Curierul de Iaşi”, respectiv mai 1876 şi octombrie 1877. Volumul a fost privit drept unul care aduce noutate pentru publicul larg, fiindcă nu se cunoşteau decât câteva articole din această perioadă, restul, totul era contribuţie nouă. Acest volumul IX a stârnit însă reacţii din partea cercurilor interesate. Unul dintre cei foarte supăraţi s-a arătat Moses Rosen, rabinul şef al Cultului Mozaic din România, care a atacat volumul în repetate rânduri, pentru că se vorbeşte aici şi despre evrei.

- În ce au constat aceste greutăţi la tipărirea volumului X?
- După nemulţumirile amintite legate de acel text publicistic din volumul IX, ni s-a impus, special pentru Eminescu, ca toate textele din următoarele volume să primească avizele celor două cabinete ale familiei Ceuşescu! Mai direct, s-a introdus cenzura... Cu toate restricţiile pe care le-am întâmpinat, noi am mers mai departe şi am adunat materialele şi pentru volumul X. Acesta cuprinde publicistica lui Mihai Eminescu de la ziarul „Timpul”, perioada octombrie 1877- februarie 1880. În paralel, am lucrat şi la volumul XIV, care conţine studii ştiinţifice, Traduceri. Am terminat amândouă volumele în acelaşi timp, însă am tipărit doar volumul XIV care nu ridica nicio problemă fostului regim şi care a apărut în 1983. Volumul X însă nu l-am putut tipări şi a aşteptat până în anul 1989…

- Care a fost motivul pentru care a fost interzisă tipărirea volumului X, Publicistică?
- Acest volum are două studii fundamentale; unul era studiul în chestiunea evreiască şi un alt studiu cu Basarabia. Cu chestiunea evreiască era aşa şi aşa, fiindcă Eminescu face aici un studiu statistic; se ocupă de numărul evreilor de la noi care lucrau în comerţ, câţi erau în ţară… Însă, deranja foarte tare studiul cu Basarabia, nu aveam voie să vorbim despre acest subiect.

- Motivele nu sunt greu de intuit…
- Aveam interdicţie, era ordin peste tot să nu se vorbească de Basarabia. Şi asta a durat mult. Era interzis să apară în presă ceva despre Basarabia. Basarabia era cedată ruşilor şi era o temă terminată, iar acest volum nu trebuie să apară! Atunci, eu am făcut demersuri şi aşa a ajuns volumul X la Ştefan Andrei care era secretar la Comitetul Central  între cele două  cabinete, al lui Nicolae Ceauşescu şi al Elenei Ceauşescu. În acest context, Ştefan Andrei mi-a spus că dacă era la un singur cabinet, „încă mai încercam, dar aşa să merg la ambele cabinete, nu pot să fac nimic. Deci, nu mai insista asupra acestei chestiuni”, mi s-a recomandat.

- Şi totuşi, volumul X s-a tipărit înainte de evenimentele din 22 decembrie 1989, printr-un act de eroism, am spune...
- În cursul anului 1989, s-a întâmplat un lucru foarte interesant. Cercetători din Basarabia au venit la mine, chiar acasă, şi m-au rugat, zice… „Haideţi, să ne daţi şi nouă studiul lui Eminescu cu Basarabia că ne trebuie! Noi avem acum o oarecare libertate, ne-am despărţit oarecum de ruşi şi trebuie să-l publicăm că ne-ar servi foarte mult”. Eu le-am spus că nu le dau nimic, pentru că dacă eu vă dau acest volum nu vom mai reuşi în veci să tipărim  volumul X. Volum care aştepta din anul 1983…Şi ce au făcut ei, ce au dres… S-au dus în tipografie, la Bucureşti, au tratat creştineşte cu tipografii şi au scos un număr de exemplare din volumul X, cu publicistica lui Eminescu. Şi în drum spre Chişinău iarăşi au revenit la mine, acasă…

- În câte exemplare a fost tipărit atunci volumul X?
- Cred că în o sută douăzeci de exemplare. Că au ajuns cu volumul X la Chişinău nu-i nicio problemă, dar au mai făcut o „greşeală” foarte mare, pentru acea vreme, anume, au trimis un volum şi la Paris, în Franţa. Cartea a  căzut în mâna lui Ierunca de la Radio „Europa liberă”, care a făcut o emisiune de o oră, în care se spunea despre acest volum că a apărut în România lui Ceauşescu… „Şi iată că în România, se pot tipări şi lucrări şi opere fundamentale în care nu se vorbeşte de Ceauşescu şi nu se aduce nicio laudă regimului comunist”. Într-adevăr, nu veţi găsi nicio laudă adusă regimului comunist, nu veţi găsi în toată ediţia nicio laudă la adresa lui Ceauşescu”. Dar…

- Dar?!…
- Reacţia a fost că am intrat într-o cercetare foarte severă; m-au pus să dau raport despre legăturile mele cu „Europa liberă”! În sfârşit, m-am descurcat, cum m-am descurcat, dar  soarta acestui volum era încă o dată pecetluită. Înainte cu câteva luni de evenimentele din decembrie 1989 se hotărâseră să nu mai apară deloc, iar exemplarele care se tipăriseră să fie trimise fără discuţie la topit… Însă, Dumnezeu a avut  oamenii Lui care au avut mare grijă ca volumul X să nu dispară. De altfel, a şi fost distribuit în librării chiar în zilele revoluţiei din 1989…

- Publicistul Mihai Eminescu a pus probleme oricărui regim. Cât de actuală este astăzi publicistica lui Eminescu? 
- Eminescu are o publicistică în care pune probleme fundamentale. El se identifică cu poporul român până la sacrificiu de sine. Drama sa morală este şi a noastră. Ameninţarea fiinţei naţionale a poporului român nu este înlăturată, şi relele de care suferea societatea românească din vremea sa sunt şi ale zilelor noastre, în forme nu mai puţin grave. Publicistica lui Eminescu o trăim astăzi dureros de actual... (va urma)

Citit 13082 ori Ultima modificare Luni, 13 Februarie 2012 09:57

3 comentarii

  • postat de livia
    Marți, 14 Februarie 2012 04:03
    Util interviu! Sanatate domnului Vatamaniuc!
    0
    2
    Raportează
  • postat de Un cititor
    Luni, 13 Februarie 2012 19:51
    Am inceput sa citesc si,brusc,am parasit lectura pentru a vedea cine semneaza articolul.
    Adresez multumiri- doamnei Maria Stanciu- pentru interesul fata de acest subiect,pentru tratare si pentru ca ni l-a oferit! Cu respect,
    0
    2
    Raportează
  • postat de Florin
    Luni, 13 Februarie 2012 14:06
    Un articol extrem de interesant. Felicitări! Aștept cu nerăbdare continuarea. Multă sănătate d-lui Vatamaniuc. Alături de filozoful Constantin Barbu este unul dintre puținii eminescologi cu coloană vertebrală care prin muncă, tenacitate, curaj și sacrificiu înlătură colbul minciunii de pe chipul sacru a lui Eminescu profanat de impostori. Publicistica lui Eminescu este incomodă și în actualul regim.
    Felicitări încă odată pentru interviul realizat.
    0
    2
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.