Aniversarea celor 150 de ani de la Unirea Mică l-a adus în atenţia contemporanilor pe primul Arhiereu al Dunării de Jos - Episcopul Melchisedec Ştefănescu (1864-1879). Ierarhul care a adunat creştinii în Biserica de la Dunărea de Jos, după ce domnul Alexandru Ioan Cuza, „cu mila lui Dumnezeu şi voinţă naţională”, a legiferat înfiinţarea Eparhiei noastre prin Decretul 1617 din 17 noiembrie 1864.
Perceput drept un ales Ierarh, cărturar şi patriot, deopotrivă - aşa cum îi stă bine unui slujitor al Sfântului Altar - Vlădica Melchisedec Ştefănescu face cinste nu numai Galaţilor, ci şi României. Puţini ştiu că, între multele sale lucrări spirituale, la loc de cinste este programul de „unire în cuget şi simţiri” al Unirii de la 24 ianuarie 1859, program care s-a plămădit la Galaţi. Sursa de inspiraţie a venit, de unde altundeva?, din Sfânta Scriptură, din Biserică.
„Modelul unirii românilor din Moldova şi Ţara Românească în cuget şi-n simţiri a pornit de la o pericopă evanghelică”, ne spunea Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos. În Evanghelia după Ioan, Sfântul Evanghelist ne învaţă cum să trăim în Biserică, “una, sfântă, sobornicească şi apostolească”, după unitatea şi comuniunea celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi…”
Pentru „ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17,21). Pentru ca toţi să fie o singură Biserică, al cărei Cap este Hristos… Comuniunea Sfintei Treimi a fost modelul de unire al românilor din Moldova şi Ţara Românească pe care Vlădica Melchisedec l-a propus celor doi deputaţi din Divanul Ad-hoc, în mod neoficial, după ce aceştia au depus jurământ de credinţă, în 1856, în istorica Biserică „Vovidenia” din Galaţi. „Aici, la Galaţi, este temelia Unirii”, spunea actualul Arhiereu al Dunării de Jos.
Evocând personalitatea gălăţenilor care au înfăptuit Unirea Mică - Alexandru Ioan Cuza şi Costache Conachi, istoricul Paul Păltănea îi numeşte pe cei doi „Ctitorii Unirii”. La Galaţi însă sunt şi alte personalităţi care au slujit ideii de unitate de neam şi de credinţă. Trebuie amintită familia serdarului Ioan Cuza şi Sultana Cuza, părinţii Măriei Sale.
„Sprijin important a dat şi Tecuciul, prin părintele Dumitru Mătcaş, născut în comuna Oancea, fost Protopop de Roman, primul deputat în Divanul Ad-hoc, dar şi părintele Gheorghe Hogaş (tatăl scriitorului Calistrat Hogaş), de asemenea, fost protopop de Tecuci”.
Gânduri de aducere-aminte s-au îndreptat la ceas aniversar şi către doamnele din familia Cuza, Elena Cuza - soţia Măriei sale, dar şi Maica Xenia Cuza (1835-1844), mătuşa Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Maica Xenia a fost prima stareţă a Mănăstirii Adam din fostul judeţ Covurlui.
Desigur sunt multe mărturiile care vorbesc despre eforturile pe care înaintaşii noştri le-au făcut pentru ca unitatea de neam, limbă şi de credinţă să dăinuie. Observăm ce contribuţie au avut mai toţi membrii familiei Cuza în viaţa comunităţii gălăţene, a ţării, ieri, cât şi astăzi. Ce nu trebuie însă uitat este faptul că această însemnată familie avea Biserica de Mamă şi pe Dumnezeu de Tată. Ba chiar s-a inspirat în alcătuirea idealului Unirii Mici, luând drept model comuniunea Prea Sfintei noastre Treimi, care este fundamentul vieţii noastre spirituale.
Explicatie foto: Creştinii din Galaţi şi autorităţile locale, în unitate cu Arhiereul locului
