(despre geamuri)
Maria - rază perpendiculară
pe diametrul sufletului meu -
mi-a desenat pe geam lumină chioară
să nu văd calea către Dumnezeu.
Am vrut să-i dau puţină înclinare
spre ochiul unui Sfinx neregulat
într-un pustiu rotund, fără de care
nici un poet nu poate fi curat.
A plâns frumos, şi m-am oprit o leacă,
încă o leacă, şi, apoi, de tot,
pe simetria mea filosofagă
şi inutilă între sud şi nord.
Mă uit pe geam: din ce în ce mai chioară
pleacă lumina către Dumnezeu…
…raza - Marie perpendiculară -
se stinge-n fundul sufletului meu.
