* „Am şi acum scrisul lui Victor Ion Popa în ochii mei!” – mărturiseşte profesorul Frătiţă din Iveşti * Povestea din „Velerim şi Veler Doamne” chiar s-a petrecut în comună! *
Locul de baştină al celor trei eroi din celebra comedie a lui Victor Ion Popa a fost foarte disputat în timp. Părerea generală este că cei trei negustori de perioadă interbelică - românul Take, evreul Ianke şi turcul Cadâr - au trăit prin zona Bârladului. Alţii cred că pe la Bacău…
Faptul că aceşti eroi blajini şi amuzanţi s-ar trage de fapt de prin zona Galaţiului (citat de altfel în piesă!), adică din comuna Iveşti, a rămas până astăzi o legendă în care ne place să credem. Iată de ce ne-am bucurat să descoperim la unul dintre fiii Iveştiului argumente care întăresc ideea că de aici s-a inspirat celebrul dramaturg.
Dl Gheorghe Frătiţă (foto 2) este profesor de istorie şi geografie, pensionat de curând, a fost şi primar după Revoluţie, autor al unei monografii a comunei şi are peste treizeci de ani de „muncă voluntară” la un punct muzeal de la Casa de Cultură Iveşti. Profesorul ni l-a evocat pe Victor Ion Popa, pe vremea când mai vizita aceste locuri:
„Boierul Tache Anastasiu l-a adus pe tatăl lui Victor Ion Popa de undeva din nord şi a făcut aici o şcoală aşa-zisă «model». Victor Ion Popa se mai întorcea la vatră, ca să-şi împrospăteze memoria... Şi atunci fie că trăgea la învăţătorul Ion Sava (i se spunea şi Ion Chioru, pentru că purta ochelari), prieten foarte bun cu tatăl lui Victor Ion Popa, fie la notarul Iovian Popa”. Profesorul a descoperit înainte de Revoluţie, în casa unui bătrân din sat, scrisori ale dramaturgului, care vorbeau despre sursele sale de inspiraţie.
Cei trei negustori chiar au existat, cu case alăturate, doar numele erau diferite. Turcul de pildă, se chema Cadar, nu Cadâr. Casele lor nu mai sunt astăzi, deşi sunt legende care caută şi acum trei clădiri asemănătoare pe strada principală. Nu - ne spune profesorul, acele case se ridicau cam pe locul unde este astăzi Hanul de la Răscruce…
Mărturii puse pe foc!
„M-a chemat moşul odată la el şi mi-a arătat corespondenţa, îşi aminteşte profesorul Frătiţă. Dar primarul de atunci, care-mi purta sâmbetele şi din cauza căruia a plecat în 74 şi părintele Jechiu din sat (a fost preot paroh la noi vreo 20 de ani!), i-a băgat în cap moşului că vreau să-i iau hârtiile, că nu sunt serios, şi atunci moşul nu m-a mai primit. După un timp, el a murit şi cel care a cumpărat casa a pus pe foc toate documentele astea! Dar eu am şi acum scrisul lui Victor Ion Popa în ochi”.
Amza Pellea, în pielea unui personaj din comuna gălăţeană!
Că meleagurile gălăţene l-au inspirat pe dramaturgul şi romancierul Victor Ion Popa vine să dovedească şi un alt personaj, de data aceasta tragic. „Despre Manolache Pleşa, din «Velerim şi Veler Doamne», am crezut că e ficţiune, dar a fost o persoană autentică – ne mai relatează profesorul Frătiţă. A fost un scriitor absolut deloc cunoscut, Petrache Popa din Buceşti – mort prin 97, care l-a cunoscut în copilărie, pe când se juca de-a hoţii şi vardiştii, pe acest Manolache Pleşa.
Pleşa se ascundea de jandarmi în vechiul sat Buceşti, acolo unde l-au şi prins până la urmă. Am manuscrisul lui, intitulat «Iveşteni şi buceşteni», dacă o să am vreodată bani, poate o să-l public…”
Deci, de data aceasta, avem chiar o mărturie scrisă. Profesorul ne-a relatat cele citite în manuscrisul lui Petrache Popa, despre acea zi când „se juca cu colegii lui şi deodată a apărut o namilă de om care purta un brâu roşu şi o căciulă de oaie, deşi era vară. Ei s-au speriat. Omul vorbea aşa, gutural, şi le-a spus: «Ce vă speriaţi, băi, proştilor, că sunt om ca şi voi?!»”.
Ecranizat în filmul „Osânda”, romanul a avut parte în distribuţie de actori ca regretatul Amza Pellea sau George Dinică. Iveştenii au acum un motiv în plus să spună că au „filmul lor”!
Victor Ion Popa - biografia unui gălăţean de excepţie
Victor Ion Popa s-a născut în comuna Griviţa, în fostul judeţ Tutova (cu capitala la Bârlad), comună care acum face parte din judeţul Galaţi. Anul trecut, un mare succes al Teatrului Naţional era chiar montarea piesei „Take, Ianke şi Cadâr”, remarcabila piesă a lui Victor Ion Popa.
Când gălăţeanul, regizor interbelic foarte apreciat, şi-a montat propria piesă, a fost un eşec. Montarea făcută însă apoi de regizorul Soare Z. Soare, tot gălăţean de altfel, a adus succesul binemeritat, în 1933; ca şi acum, în criză economică...
Piesa de anul trecut de la Naţionalul bucureştean îi aducea la rampă pe marii actori Marin Moraru, Radu Beligan şi George Dinică (foto 1).
Montarea din 1971, din fericire filmată, a rămas clasică, cu actorii deveniţi de-acum mitologie: Ion Finteşteanu, Alexandru Giugaru şi Marcel Anghelescu…
