În Episcopia Dunării de Jos fiinţează 33 de centre de asistenţă socială, între acestea două aşezăminte social-filantropice, e vorba de Aşezământul Filantropic „Sf. Vasile cel Mare” din Galaţi şi altul la Brăila - „Sf. Pantelimon”, care a fost binecuvântat prin mână arhierească în anul 2008. Asistenţa medicală este realizată prin intermediul celor trei cabinete, înscriem aici şi Policlinica „Sfinţii Cosma şi Damian” din Galaţi, şi vine ca o prelungire a slujirii duhovniceşti de la Sfântul Altar.
Pe teritoriul eparhiei mai sunt în grija Sfântului două grădiniţe parohiale cu 69 de asistaţi, 20 de cantine sociale şi patru centre sociale în curs de organizare - trei destinate copiilor, iar unul bătrânilor.
Prin faptele luminoase ale creştinilor de la Dunărea de Jos, la apelul Arhiereului locului, s-au oferit ajutoare materiale şi financiare în valoare de 3.559.854 lei. Anul trecut au primit un semn al dragostei creştine 62.700 de oameni care au beneficiat de serviciile sociale în cadrul cantinelor, cabinetelor, grădiniţelor şi aşezămintelor filantropice bisericeşti. 320.000 lei au valorat ajutoarele care au pornit din Eparhia noastră înspre fraţii din localităţile sinistrate ale Moldovei şi Maramureşului.
Activitatea socială derulată pe tot parcursul anului recent, a fost intensificată prin 18 programe sociale, trei proiecte din Galaţi cu finanţare europeană care au primit avizul.
Dar din dar se face rai
„Cât de mare este extensia Bisericii în comunitate” a explicat Arhiereul Dunării de Jos - Prea Sfinţitul Casian Crăciun, la recenta Adunare Eparhială a Dunări de Jos. Vorbind despre greutăţile cu care se confruntă Biserica noastră - „Mamă spirituală a Poporului Român”, Episcopul locului a spus, în context, că „pentru a da, Biserica trebuie să primească”.
Misiunea Bisericii în lume, ca trup al lui Hristos, este de a înnoi în har omul, întreaga creaţie. La această tainică misiune se adaugă darul filantropiei, cu scopul de a-i ajuta pe cei săraci, pe cei în nevoi. Se ştie că de-a lungul veacurilor văduva şi săracul au fost cei care din puţinul lor au înseninat şi viaţa celor necăjiţi. Astăzi însă, la vremuri noi, când suferinţa şi sărăcia este atât de mare, Biserica trebuie susţinută şi de la Stat, pentru că oamenii - „Biserica vie” - sunt ai Statului.
„Acest sprijin se regăseşte în exerciţiul bugetar al anului trecut, rod al dialogului pe care Prea Fericitul Daniel - Patriarhul Bisericii noastre, l-a iniţiat cu Guvernul României. La Galaţi, aceste demersuri s-au concretizat în câteva proiecte pentru derularea unor proiecte filantropice, unde parteneri sunt Primăria locală şi Guvernul. Biserica este o instituţie de drept privat, dar şi de utilitate publică, de aceea, ca să dea, ea trebuie să şi primească. Biserica este singura instituţie care primeşte pentru a da…”
Cum anul acesta este anul închinat Sfântului Vasile cel Mare - iniţiatorul primelor aşezăminte de ocrotire socială pentru bătrâni, femei singure şi copii săraci - va fi pentru oamenii Bisericii o bună ocazie de a face „un exerciţiu al solidarităţii umane”.
Pentru că s-a tot discutat până acum despre „cât de mari sunt salariile preoţilor”, e bine de ştiut că abia anul trecut, în 2008, Guvernul României a adoptat un act legislativ prin care va susţine salariul preoţilor în proporţie de 70 la sută din cel al profesorilor; pentru cei din zonele dezavantajate şi foarte sărace - este ştiut că judeţele Galaţi şi Brăila nu duc lipsă de localităţi sărace - cuantumul salariului preoţilor va fi susţinut în proporţie de 80 la sută. Este o reparaţie firească şi e bine că a venit, chiar şi după aproximativ două decenii de la prăbuşirea regimului ateist.
