"Vrăjitoria este o altă faţă a şarlataniei"

"Vrăjitoria este o altă faţă a şarlataniei"
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

* Părintele Nicolae D. Necula spune că vrăjitoria este o expresie a existenţei celui rău în lume Cei care recurg la astfel de practici, speculând naivitatea unor creduli, "nu fac altceva decât să urmărească câștigurile pecuniare"

În interviul despre Taina Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor, părintele dr. Nicolae D. Necula, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” București, ne-a arătat ce este Taina Sfântului Maslu, cum trebuie să participăm la această slujbă a Bisericii Ortodoxe, slujbă bazată pe rugăciune şi pe puterea credinței de a aduce darul tămăduirii bolilor trupeşti și sufleteşti. Am abordat o serie de superstiții legate de păcatul ”deschiderii Cărții Sfinte”, iar astăzi vom lămuri unele aspecte ce ţin de practicile neortodoxe, vrăjitoreşti ale...  ”Mamei Omida”!

- Părinte profesor dr. Nicolae D. Necula, ne spuneaţi la Simpozionul internaţional din 16-17 mai 2012, organizat de Arhiepiscopia Dunării de Jos, că preocuparea unor preoţi de a deschide cartea şi de a ”citi” evoluţia bolii unor semeni este o practică păgână. Ce atitudine a luat Patriarhul Justinian pentru a opri aceste practici?

-  Pentru a descuraja această practică, Patriarhul Justinian Marina (1948-1977) a dat dispoziție ca una din edițiile Evangheliei să fie tipărită folosind culorile roșu și negru amestecate. A fost o măsură pedagogică pentru preoţii de atunci care procedau aşa şi pentru creştinii noştri superstiţioşi. La acea vreme, măsura a mai diminuat din prejudecăţile vremii, deşi nu au fost înlăturate definitiv. Sfântul Apostol Pavel condamnă aceste practici. Deci noi nu inventăm astăzi nimic, deşi e greu de crezut că în secolul XXI, în plin eră a informatizării, sunt persoane care încă se încred în aceste practici medievale.

- Sunt creştine care adună bani pentru câte un bolnav ca să facă Sfântul Maslu. Unde ajung aceşti bani?

- Sunt folosiți pentru necesitățile acelui bolnav, dar nu ajung la preot. De altfel, Prea Fericitul Patriarh Daniel a făcut această observație că "a ajuta un bolnav, a face o danie într-o astfel de cauză este tot o formă de unire a rugăciunii cu cel bolnav".

- Unul dintre cele mai grave păcate pe care le fac românii este cel de a se încrede în puterea de vindecare a vrăjilor şi a vrăjitoriei. Media abundă de anunţuri prin care diverse vrăjitoare, gen "Mama Omida", promit ”legări şi dezlegări” de boli, de iubiri devastatoare… Ce ne recomandă Biserica în această privinţă?

- Aceste fenomene nu pot fi privite simplist şi ele sunt o expresie a existenţei celui rău în lume. Dacă admitem existența lui Dumnezeu, trebuie să admitem și existența diavolului care a venit în lume prin propria alegere. Cel rău nu e creaţia lui Dumnezeu, deci răul nu vine de la Tatăl Ceresc. De aceea, nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de lucrarea necurată a satanei, nu trebuie să mergem la vrăjitoare. Aceste persoane, speculând naivitatea unor  creduli nu fac altceva decât să urmărească câștigurile pecuniare; pe acest câștig urât, îi induc în eroare și-i fac să creadă că-i vindecă sau că le rezolvă problemele cu o putere pe care, în realitate, nu o au. Vrăjitoria, ghicitul în cafea sunt, ca și deschiderea cărții, tot atâtea fațete ale șarlataniei și ale înșelătoriei.

- Cum trebuie să ne raportăm la aceste situaţii?

Aceste forme de înșelătorie trebuie condamnate, mai ales acum când, profitând de libertatea greșit înțeleasă, acești vraci, vrăjitori, descântători și pseudo-vindecători s-au înmulțit. Trebuie să ne rugăm mai mult, să postim şi să credem în puterea de tămăduire a lui Dumnezeu, fiindcă ”acest soi de draci nu iese decât cu postul și cu rugăciunea”, ne învaţă Sfântul Evanghelist Matei (17, 21).

- Părinte profesor, constatăm permanent o grabă nesăbuită în rândul unor semeni şi dorinţa mare de a o lua înaintea condiţiei pe care o are, de a-şi însuşi merite pe care nu le-au. Am pierdut exerciţiul răbdării şi al decenţei?

- În general, am putea spune că s-a cam pierdut exercițiul răbdării, deși am uitat că răbdarea este un dar de milostivire a lui Dumnezeu. Lipsa răbdării ne duce la pierzanie. Răbdarea ne poate aduce mântuirea, în sensul că înțelegem mai bine rostul suferinței. Noi trebuie să învăţăm să înţelegem rostul bolii, să înțelegem că totul este o pedagogie divină care se datorează păcatelor noastre, vieții noaste care nu a fost pusă în armonie cu Dumnezeu. Secolul în care trăim, dezvoltarea tehnicii, mulțimea răutății între oameni ne fac să nu mai avem răbdare unii cu alții. Imaginea societății de astăzi o poți vedea la trecerile de pietoni, unde vezi șoferi grăbiți care înjură, gesticulează, insultă…

- Remediul acestor boli individuale și comunitare unde-l găsim?

- Remediul îl găsim în educația noastră şi, în general, dacă asigurăm și o educație copiilor noștri. Dacă adăugăm la aceasta și sfaturile Evangheliei, pildele din viața ale Bisericii, cred că reușim să mai temperăm din elanul acesta spre rău, spre încercarea de a face rău aproapelui. Nu e ușor, fiindcă societatea românească a trecut prin multe încercări și se pare că aceste încercări încep să dea roade. Unde avem copii care au făcut religia în şcoală, observăm că roadele se văd. Mulți din cei care sunt acum la maturitate au fost oameni fără Dumnezeu și de aceea trebuie făcute eforturi articulate în familie, în școală, în Biserică pentru a remedia și a îndrepta aceste boli sociale.

- Părinte profesor, vă rog să trimiteți un gând către cititorii ziarului "Viața liberă"!

- Să fie buni creștini și să-și dea seama de zădărnicia lucrurilor lumești. Să pună mai mult accent pe viața spirituală, pe lucrurile care au valoare veșnică, fiindcă doar ele ne ajută să atingem veșnicia.

Citit 7740 ori Ultima modificare Vineri, 13 Iulie 2012 21:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.