- La şapte ani după potop, viaţa merge cu Dumnezeu înainte
Istoria bisericii din Torceşti, comuna Umbrăreşti, este una şi veche şi nouă, anul acesta împlinind 105 ani de existenţă materială. Este ridicată la 1907. Zidirea a rezistat celor două războaie mondiale, cutremurelor din 1940 şi 1977, dar mai ales potopului care s-a abătut în 2005 asupra satului Torceşti. La acel potop, Biserica „Maicii Domnului” din Torceşti a salvat mulţi creştini de la pieire, oameni care sprijiniţi de părintele Petru Ojoc, parohul de atunci, s-au adăpostit în clopotniţa locaşului şi aşa au scăpat de furia apelor. Mulţi dintre ei s-au convins atunci, pe viu, de atotputernicia lui Dumnezeu şi de faptul că după potop vine şi soarele.
Sub acoperământul Maicii Domnului
Iniţial, în 1907, părintele Iordache Rarinca - care până la acea vreme slujise într-o biserică din lemn din judeţul Vaslui - i-a chemat pe creştinii din Torceşti să ridice un sfânt Altar lui Hristos. Primul hram al bisericii a fost „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, iar după resfinţirea din anul 1990, de către Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian, hramul principal a devenit „Naşterea Maicii Domnului”.
Potrivit pisaniei, în 1912, locaşul a fost pictat de pictorul gălăţean Vasile Robea, iar în 1957, pictura a fost „spălată” de pictorul Ioan Oancă. O altă pagină importantă a fost scrisă după cutremurul din 1977, locaşul fiind refăcut de vrednicul părinte Iulius Rădescu. Tot sfinţia sa a înlocuit atunci şi vechea catapeteasmă cu actuala, făcută din lemn de stejar, care a rezistat potopului din 2005. Vechea catapeteasmă a fost donată Parohiei „Cernicani”, un cartier din municipiul Tecuci”, spune părintele Petru Ojoc. Din anul 1987, aici a slujit şi preotul Ionaşcu Nicolae, actualul paroh de la Biserica „Sfânta Mina” Galaţi, iar după 1990, părintele Petru Ojoc, cel care slujea la Torceşti în vremea potopului, acum fiind la Biserica "Precista" Tecuci. De aproximativ un an, la Biserica din Torceşti, este părintele Viorel Cătălin Constantin.
Lecţia urgiei din iulie 2005
Astăzi, la şapte ani de la inundaţiile din noaptea de 13 spre 14 iulie 2005, Torceştiul este o comunitate care a renăscut din propria-i cenuşă. Casele ridicate prin campania "Învinge apele" a Patriarhiei Ortodoxe Română, a Guvernului şi a altor factori de răspundere au dat o nouă înfăţişare satului. Acum, oamenii de aici nu mai sunt disperaţi că nu vor avea un acoperiş sub care să se adăpostească, ei au înţeles lecţia potopului într-un alt sens.
"În timp ce, la potop, apele învolburate au curăţat casele noastre temporare şi toată agoniseala pe care o aveam, Biserica din Torceşti şi Icoana Maicii Domnului au rămas neclintite, ca un far luminos în mijlocul vijeliei. Evenimentele de atunci au fost pentru noi un mod de a înţelege mai bine că nu noi suntem stăpânii pământului, că nu putem face ce dorim după bunul nostru plac, ci că dincolo de voinţa noastră este Cineva, este Dumnezeu Atotputernic, care, uneori, ne ceartă ca să ne ridice şi, la nevoie, ne mângâie şi ne ridică la liman. Apele potopului au curăţat totul din cale, de la acoperiş şi până la ultimul obiect de uz casnic, în timp ce Biserica a rămas neclintită, asemeni şi Icoana principală a Maicii Domnului (realizată de Vasile Robea). Atunci am înţeles că în Biserică suntem în siguranţă", povesteşte Mihaela Cărăuşu, credincioasă din sat, care astăzi locuieşte într-o casă construită de Arhiepiscopia Dunării de Jos şi Patriarhia Română.
"După potop întreg satul a căpătat o haină nouă. Pentru mine, acel eveniment a fost un mod de a înţelege mai bine că viaţa trebuie privită cu mai multă nădejde şi încredere la Dumnezeu", spune astăzi părintele Petru Ojoc.
- O familie cu darul preoţiei
- Una dintre familiile care a simţit din plin rolul Bisericii în viaţa sa este cea a lui Viorel şi Cecilia Tonu. După inundaţii, în urmă cu şapte ani i-am surprins cu o casă plină de copii - cinci la număr, şi cu multe nevoi, fiindcă apele îi lăsaseră doar cu ce aveau pe ei.
Deunăzi, în prezenţa părintelui paroh Constantin, cei doi soţi ne-au povestit că întreaga familie, într-un fel anume, este în slujba lui Dumnezeu. „După inundaţii, am învăţat să nu mai fim disperaţi. Cu ajutorul Patriarhiei Române şi al Arhiepiscopiei Dunării de Jos ne-am mutat într-o casă nouă, iar copii noştri s-au pus în slujba lui Dumnezeu”, povesteşte Virgil.
Dintre cei cinci fraţi din familia Tonu, doi sunt acum studenţi la Facultatea de Teologie Bucureşti, cel mare la master, iar Alexandru, al doilea, este student în anul I şi pictează icoane. „Al treilea băiat este în clasa a XI-a şi este paraclisier la Biserica din Torceşti. Este de mare ajutor în biserică”, intervine părintele Constantin.
Nici ceilalţi doi copii nu s-au lăsat doborâţi de griji cotidiene şi efemere. Sunt premianţi la şcoală, spre bucuria părinţilor.
