- Interviu cu Înalt Prea Sfințitul Părinte Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, preşedintele Comisiei de Canonizare din cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Una dintre întrebările pe care i-am adresat-o Înalt Prea Sfințitului Părinte Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, preşedintele Comisiei de Canonizare din cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, priveşte preocuparea Bisericii noastre de a pune mai bine în valoare opera, viaţa, nemurirea creaţiei şi crezul eminescian exprimate în lirica sa, în proză, dar mai ales în publicistică. Am dorit să aflăm dacă există preocupare pentru a scoate la lumină mucenicia celui care a fost gazetar la ziarul ”Timpul”, într-o vreme când marile imperii Austro-Ungar, Otoman şi Ţarist - în plină ascensiune - impuneau condiţii absurde pentru ştergerea identităţii de credinţă, cultură şi de neam a românilor din Ardeal, din Basarabia şi de pe întreg pământul românesc.
- Înalt Prea Sfinţite Părinte Laurenţiu Streza, ne-aţi explicat criteriile care stau la baza unei canonizări, care sunt faptele de pe pământ plăcute lui Dumnezeu în ceruri, pentru ca unele personalităţi să urce în icoană. În ultimii ani, sunt încă voci care cer canonizarea poetului Mihai Eminescu. Există vreo astfel de preocupare la nivelul Comisiei de canonizare a Sfântului Sinod al BOR?
- Au fost propuneri de toate felurile, nu vă puteţi imagina câte propuneri au venit la Sfântul Sinod, în legătură cu o personalitate sau alta, inclusiv cu Eminescu, dar cel puţin până în acest moment nu există preocupare pentru canonizarea lui Eminescu. Noi nu mergem pe ceea ce se cunoaşte şi nici pe o respingere. Dar e nevoie de argumente care să susţină criteriile potrivit cărora se acceptă o canonizare sau alta.
- Din publicistica sa, studiată în amănunt de academicianul Dimitrie Vatamaniuc, care ne-a fost interlocutor la începutul acestui an, din "Amintirile" lui Ioan Slavici despre Eminescu, altele pe care le cunoaştem noi, transpar verticalitatea, dar mai ales neoboseala lui pentru a-i aduna pe românii din provinciile istorice într-o singură ţară cu un singur crez şi o singură credinţă...
- Într-adevăr, spiritualitatea creştin-ortodoxă la Eminescu nu transpare numai din arhicunoscutele creații ”Rugăciune”, ”Învierea”, ”Colinde, colinde”, ”Răsai asupra mea", ci şi din alte scrieri care trebuie cercetate. Nu mergem pe o respingere, numai că e nevoie de argumente forte, de aspecte din viaţa sa care nu se cunosc şi care trebuie să răspundă criteriilor de canonizare. Eminescu, indiferent dacă va ajunge ca Biserica să-l proclame sau nu în rândul sfinților, îşi are locul lui în istoria noastră. Şi cine-i român şi vorbește despre Mihai Eminescu îl cinsteşte, dar din alt punct de vedere.
(va urma)
