Biserica din comuna Măstăcani, judeţul Galaţi, poartă în zidul său sfinţit câteva veacuri de istorie şi tradiţie ortodoxă. Actualul locaş din aşezarea răzăşească Măstăcani a fost construit între anii 1903 şi 1912 şi are hramul „Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil”. La sfârşitul celui de-al XIX-lea veac, Moise N. Pacu (în Istoria judeţului Covurlui, apărută în 1891) relata că Parohia "Sfinţii Voievozi" avea două biserici, una la Chiraftei (construită în 1823, cu acelaşi hram) şi "Catedrala Sfinţii Voievozi" în Măstăcani. Din 2009, la Biserica din Măstăcani slujeşte părintele paroh Cătălin Dobrin şi are în grijă 450 de familii, alte 250 au trecut în noua Parohie „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din localitatea Vlăşcuţa.
Istoria din arhivele bisericii
Astăzi, o cruce veche - aşezată în curtea Bisericii din Măstăcani - stă mărturie că aici este o istorie veche şi că, înainte de acest locaş, a mai existat o biserică „din ceamur”, ridicată între anii 1802 şi 1805, cum ne înştiinţa Moise N. Pacu în 1891.
Istoria din arhivele vremii şi cercetările părintelui Cătălin Buia, paroh la Măstăcani între anii 2001 şi 2009, relevă că primele demersuri pentru ridicarea locaşul au început încă de pe la 1892, când pr. Gh. Podaşcă mobiliza răzeşii din Măstăcani, pentru a organiza o colectă în scopul zidirii unei biserici din cărămidă. „S-au adunat ofrande de la enoriaşi în sumă de şaptezeci de mii de lei; una mie s-a dăruit de către Administraţia Casei Bisericii. Afară de membrii consiliului parohial, nu mai puţin au contribuit membrii consiliului de administraţie al Băncii Populare ˝Valea Părului˝ din această parohie”. Cei care nu au avut bani au beneficiat de împrumuturi de la amintita bancă. Locaşul ce străpunge cerul de pe cel mai înalt deal din Măstăcani, a fost ridicat în zece ani, iar în 12 iunie 1912, a fost sfinţit de părintele Gh. Popescu, delegat al Episcopului Nifon Niculescu al Dunării de Jos. Tot aici a mai slujit părintele Teodor Marica, însă cel care a rezidit la Măstăcani, material şi duhovniceşte vreme de aproape jumătate de veac, a fost părintele dr. Alexandru Ciuhureanu.
Resfinţirea din 1990
Între 1980 şi 2001, aici a slujit părintele Nicoale Mândra şi acest slujitor este cel care restaurează locaşul, inclusiv pictura lui Robea, refăcută de pictorul Aurel Leca. Astfel, la 11 noiembrie 1990, Înalt Prea Sfinţitul Casian resfinţea biserica, pe vremea când era Episcop-vicar. Din anul 2001 şi până în 2009, aici a slujit părintele Cătălin Buia care a înnoit veşmintele din Sfântul Altar, a ridicat casa parohială şi un mic aşezământ social.
Astăzi, părintele Cătălin Dobrin face demersuri de înnoire pentru un viitor aşezământ social şi pentru restaurarea picturii. Părintele Cătălin continuă să menţină candela aprinsă a credinţei, într-un loc în care, odinioară, rugăciunea se ducea în cadenţa rugăciunii din vechea Mănăstire „Cetăţuia”, ridicată în a doua parte a veacului al XVI-lea, la 1599, fiind dărâmată, spune istoricul Paul Păltănea.
Biserica din Măstăcani are la bază crucea veche de sute de ani de la "Cetăţuie", mărturie a continuităţii şi veşniciei.
Părintele Alexandru Ciuhureanu a slujit la Biserica din Măstăcani 45 de ani, între 1935-1980. Născut la Crăieşti, judeţul Galaţi, licenţiat al Facultăţii de Teologie Cernăuţi, doctor în teologie, a fost corespondent al mai multor publicaţii. În cei 45 de ani de slujire, a restaurat biserica în 1939 şi 1954. Tot sub oblăduirea sa s-a realizat pictura acestui locaş, de către pictorul Vasile Robea. Cea mai trainică lucrare a părintelui Alexandru însă a fost cea de zidire sufletească, într-o vreme când nu era voie să rosteşti numele lui Hristos. S-a rugat, a dat speranţă orfanilor de război şi văduvelor, în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial. A botezat, cununat şi înmormântat, a sfătuit, a menţinut candela aprinsă la Măstăcani.
Foto: Arhiva Bisericii
