(ca la mama acasă)
Te-am prins în grădină, urâto,
furai din gutui păsări lire,
aveai poala plină de cânturi,
şi chiar sub cămaşa subţire!
Am vrut să te bat cu nuiaua,
că tu doar aşa îţi dai seama,
dar plin de tristeţe şi milă
te-am dus în ogradă, la mama.
Ţi-a dat bună seara şi turte,
ai plâns cum n-ai plâns niciodată,
apoi am dat drumul la păsări
şi-am mers în odaia curată.
Ce noapte, ce visuri, urâto,
în satul c-o singură casă!…
Şi azi mai sunt cânturi acolo,
şi azi tu eşti cea mai frumoasă.
