Sărbătoare în Parohia „Sfinţii Casian şi Gherman”

Sărbătoare în Parohia „Sfinţii Casian şi Gherman”
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vineri seară, la vecernia închinată Sfinţilor Casian şi Gherman, enoriaşii s-au adunat în tânăra parohie a Galaţilor în jurul Altarului, unde slujeşte părintele Petru Chircă. A fost un moment de reîntregire a comunităţii în marea Casă a Ortodoxiei Româneşti, fiindcă chemarea la întâlnirea cu Mântuitorul venea de la Sfântul nostru daco-român Ioan Casian - Teologul care în al IV-lea veac a dus lumina credinţei în Hristos din Răsărit în Apus, din pământul străbun al Dobrogei la Marsilia (Franţa).

Am înţeles aceasta noi - creştinii de la Dunărea de Jos - în toamna anului 2002 (pe 10 octombrie), când prin grija Prea Sfinţitului Casian Crăciun, ne-am întâlnit prima oară cu duhul Sfântului Părinte Casian, ale cărui Moaştele au ajuns la malul Dunării.

Atunci, Sfântul Ioan Casian revenea pentru întâia dată în pământul străbun al României, îmbrăţişându-ne şi învăluindu-ne pe toţi în lumina harică. De atunci, o părticică din Moaştele sale veghează şi luminează Cetatea „Sfântului Andrei”, Sfânt Odor dăruit gălăţenilor de Arhiepiscopul Bernard Panafieu de Marsilia.

Procesiune la ceas de seară

Vineri la ceas de vecernie, Moaştele Sfântului Casian, purtate pe braţe de monahii de la Dunărea de Jos, însoţite de Ierarhul locului, i-au binecuvântat şi mângâiat pe creştinii care se aflau la rugăciune în cripta Bisericii „Sfântul Ioan Casian şi Gherman” din Galaţi.

Ca şi-n anii din urmă, impresionează la slujbele de hram nu numai pacea care vine din rugăciune, ci şi liniştea şi ordinea în care stau aşezaţi în duh creştinii, fără să se îmbulzească, fără să vorbească în timpul slujbei, cum se mai întâmplă prin unele parohii. Nu pentru că preoţii noştri nu le-ar fi dat povaţă, ci pentru că unii dintre semeni au o percepţie greşită despre cum se stă în Casa lui Dumnezeu.

Ctitorie în lucru

În Parohia „Sfinţilor Casian şi Gherman”, noul edificiu bisericesc se ridică (din 2006) văzând cu ochii. Este acest sfânt locaş - ce împodobeşte faleza Dunării şi vine ca o prelungire a Grădinii Botanice - o expresie de jertfă adusă lui Dumnezeu de Prea Sfinţitul Casian, de părintele paroh Petru şi enoriaşii din parohie.

O parohie tânără, ce cuprinde creştini de toate condiţiile socio-profesionale - de la pensionari şi casnici până la profesori, notari, procurori, avocaţi, deputaţi… Creştini care, în tot acest timp,  nu s-au mulţumit doar cu Capela ce a fost ridicată special pentru primirea Moaştelor Sfântului Ioan Casian în 10 octombrie 2002.

În toţi aceşti ani s-au alăturat efortului părintelui Petru de a ridica Biserica din cărămidă nu numai cu… bune intenţii, ci şi cu fapta, cei mai înstăriţi devenind dăruitori şi donatori constanţi ai Bisericii mari. Am făcut remarca pentru a înlătura ideea preconcepută că în Casa lui Dumnezeu merg doar cei necăjiţi. De Dumnezeu avem toţi nevoie în viaţa noastră, depinde când înţelegem acest fapt.  

Slujba de vecernie din acest an a fost însoţită de binecuvântarea şi sfinţirea criptei de la demisolul Bisericii mari a Sfinţilor Casian şi Gherman, sfinţită prin mâna Arhiereului Dunării de Jos - Prea Sfinţitul Casian. Loc unde se vor săvârşi sfintele slujbe până când locaşul va fi gata.

Nu au lipsit cuvintele de apreciere şi îndemn ale Arhiereului locului, pe care le-a adresat enoriaşilor, îndemnându-ne să aplicăm în viaţa de zi cu zi învăţăturile Sfântului Ioan Casian despre cum putem găsi remediu pentru păcatele noastre. „Nimeni nu a făcut cunoscut duhul mănăstirilor Ortodoxe din Dobrogea celui de-al IV-lea veac mai bine decât Sfântul Ioan Casian care împreună cu prietenul său Gherman - ne-a adunat în acest loc de referinţă al Galaţilor”.

La propunerea Comitetului parohial al acestei biserici, Prea Sfinţitul Casian a dăruit binecuvântări arhiereşti şi câte o icoană  donatorilor bisericii, între ei şi familia deputatului Mircea Toader şi soţia sa, doamna avocat Domnica Toader.

Între dăruitori, lângă văduvă şi pensionar, sunt şi notari, ingineri, economişti, semn că şi noi, creştinii români, începem să înţelegem că Dumnezeu e „totul în toate” şi că darea cea bună de la El vine.

Citit 1067 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.